Este mama a două fetițe, are 36 de ani și de specialitate este profesoară. Din cauza problemelor de sănătate a fetiței sale mai mici, Arina, în vârstă de 4 anișori, Ina Galouza a fost nevoită să renunțe la serviciu, adoptând, astfel un nou hobby – croșetarea jucăriilor. Fetița sa, diagnosticată cu paralizie cerebrală a fost persoana care i-a schimbat radical preferințele. Ceva timp, Ina a făcut ore suplimentare cu elevii, dar toate acestea nu îi permiteau sa acopere anumite cheltuieli pentru reabilitarea fetiței, întrucât aceasta are nevoie de proceduri zilnice de masaj, kinetoterapie, logopedie – toate foarte costisitoare. Aflați mai multe despre povestea acesteia în materialul de mai jos.

Dragă Ina, pentru început vă rugăm să ne povestiți de unde vine această mare pasiune și cine a fost persoana care v-a învățat să mânuiți croșeta?

Creațiile croșetate ale Inei Galouza

Primele ore de croșetat le-am luat de la mămica mea care nu mai este printre noi de 6 ani. Anume ea a fost cea care mi-a cultivat dragostea pentru frumos și creație. Am trăit în acele timpuri când o haină frumoasă era greu de găsit și mămica mea îmi împletea cu andrelele diverse pulovere la modă, fulare, caciulițe, chiar rochițe. Atunci îmi părea că să mânuiești andrelele e mai complicat. De aceea mamica m-a învățat să mânuiesc croșeta. Împreună cu sora mai mare făceam șervete pentru măsuță, fețe de pernă. Chiar aveam o cărțulie sovietică cu modele de jucării. Pe atunci încă nu știam că se numesc „Amigurumi”. Rutina zilnica și alte preferințe m-au făcut ca să dau aceasta pasiune în uitare. Abia nu de mult am început să studiez această măiestrie.

Unde se îndreaptă gândurile dvs în timp ce croșetați?

E o mare lovitură pentru o mamă să știe că iubitul ei copilaș nu ar avea o viață bună, normală. De aceea am avut stări emoționale la extremă. Cu timpul, însă am început să primesc situația și să acționez. M-am găsit forțe în această art-terapie. Într-adevăr când croșetez uit de griji, încep să visez, apoi să mă bucur de operele ce îmi ies în final.

Spuneți-ne de ce anume ați ales să confecționați păpuși și nu altceva?

Am confecționat o jucărie pentru fetița mea, care și-a dorit un personaj anumit din desene animate. Apoi o prietenă, o mamă a unei fetițe, la fel cu nevoi speciale, o meșteriță a păpușilor Tilda, m-a provocat să îi fac o jucărie mică și să o atașeze la păpușica ei. Pozele jucariilor au fost postate pe o rețea de socializare de unde a și început activitatea mea cea mare. Am ales păpușile, animăluțele în special pentru că îmi sunt dragi. Poate că nu am reușit să mă joc destul în copilărie, dar mă bucură enorm emoțiile mamelor fericite care îmi scriu cu câtă plăcere se joacă copilașii lor cu aceste jucării. Sunt ecologic pure și se pot spăla.

În ce constă acest proces de creație?

Istoria jucariilor croșetate e una îndepărtată. Apărute în Japonia, nu erau altceva decât niște boluri confecționate din ață, cu fețe de animale, omuleți. Nu se obișnuia utilizarea acului. În prezent, arta aceasta a evoluat mult, reprezintă o combinație de tehnici. În jucăriile mele, mai întâi croșetez formele, după aceasta le cos, asamblându-le, apoi le confecționez hăinuțe cu andrelele, astfel ies mai moi la atingere. Prin urmare este un proces foarte amplu.

Cât timp vă poate răpi să creați o astfel de jucărie?

Confecționez o jucărie în mediu 3-4 zile. În cazul în care încep să lucrez de dimineața până seara. Uneori pot desface și reface după doleanțele clientului. Alteori, nu dorm nopțile doar să reușesc să execut jucăria în timp. Mulți aleg anume păpuși pentru că reprezintă în imagine, de fapt, copilul căruia i se face jucaria. Păpușile se pot dezbraca și îmbrăca. Se piaptănă. Fetițele iubesc acest proces.

Ce vă inspiră să creați aceste frumuseți?

Crazy Frog, crosetat de Ina Galouza

Am foarte multe idei de a confecționa ceva nou. Îmi plac provocările. O clienta m-a provocat sa îl execut pe Crazy Frog, o broscuță nebunatică. Am analizat minuțios anatomia acestuia, mi-am făcut un plan în cap cum să realizez și iată-l. Prietenii au zis ca e interesant. Sper și eu să ii placa băiețelului pentru care l-am făcut – un copilaș cu autism. Inițial multe jucării le făceam pentru prietenii mei. La făceam cadou și primeam înapoi zâmbete fericite de copilași. Mai târziu au apărut comenzi mai serioase din partea oamenilor care pur și simplu au vrut să o ajute pe fetița mea. Îmi plăteau mai mult decât ceream. Pentru asta le sunt enorm de recunoscătoare. O bună parte a terapiilor fetiței au fost acoperita anume de acești bani.

Se spune că prima creație nu se uită niciodată… în cazul dvs cum a fost? 

Nu este o jucărie pe care să n-o iubesc. Fetele mele râd de mine atunci când vorbesc cu ele în procesul confecționării mai ales a feței. E cea mai grea etapă. Trebuie sa fie redate emoții, să semene cu prototipul.

Care sunt planurile și aspirațiile dumneavostră în viitor și cine vă susține în tot ceea ce faceți?

În toate aceste creații mă susține familia. Fiica mai mare este consultantul meu principal, care îmi dă sfaturi constructive în situații când mă pierd în subiectivitate. Ea e „ochiul obiectiv al clientului”. Am început sa o învăț sa mânuiască croșeta și mă ajută să execut anumite detalii pentru jucării ce îmi ușurează munca. Pe viitor îmi doresc să practic această meserie, întrucât croșetarea jucăriilor handamede a devenit activitatea mea de bază. În ultimul timp, am observat tot mai multi meșteri tineri de jucarii pe rețelele de socializare și asta mă bucură enorm, totuși creațiile handmade se valorifică.

Dacă doriți să o ajutați pe fetița Inei Galouza, puteți comanda o jucărie handmade direct pe pagina sa de Facebook.

Distribuie articolul: