Oricât ar fi de înălțătoare fericirea, suferința e cea care trezește în om o stare care îl face să plângă prin cuvinte. Cristina Costov recunoaște că durerea interioară a fost punctul de sprijin al pornirii sale scriitoricești.

Zilele trecute, tânăra scriitoare a înșirat pe blog povestea „Prunca Maria” – un articol autobiografic, în care descrie drama pierderii pe care a suportat-o acum 4 ani, când și-a pierdut fetița nou-născută, pe nume Maria Magdalena. 

Acum, după câțiva ani de frământări și reconstituire a amintirilor, Cristina muncește la o antologie în care adună 20 de povești ale părinților de îngeri care vor reuși, prin mărturiile lor, să-și ușureze suferințele și să-și unească eforturile pentru a deschide ochii societății. „E un fel de strigăt puternic către conștiința tuturor. Destul! Prea mulți prunci mor în RM. Statisticile vorbesc pentru ele”, spune Cristina Costov. 

Dragă Cristina, cititorii blogului tău au rămas fără cuvinte zilele trecute, atunci când ai decis să vorbești despre una dintre poveștile pe care le-ai trăit pe propria-ți piele. Cum ai luat decizia să faci această mărturie?

dsc03504De ceva timp, m-am apucat să comasez o antologie, nu e o carte simplă, nu e o culegere de versuri sau proză. Este o totalitate de povestiri din viața reală a unor părinți de îngeri. A oamenilor ce și-au pierdut copiii din diverse motive.

Și deoarece este greu să scrii astfel de istorii, mai ales că ele necesită o concentrare și o „teleportare” în trecutul dureros, puține femei pot merge la un astfel de eroism, să decidă să-ți împărtășească durerea. Am găsit câteva mame curajoase, dar erau puține și chiar și ele nu se grăbeau să-mi ofere pe foaie toată drama pe care au retrăit-o.

Din propria experiență cunosc cât este de greu să înșiri pe foaie lacrima, suferința, pierderea și golul rămas în suflet.

Dar am înțeles un fapt, dacă voi scrie eu, va fi altceva! Am înșirat toată durerea mea pe foaie, a fost greu, a durat două zile. În prima am schițat doar istoria, am plâns mult în acea seară, căci era greu să te desprinzi de durerea ce deja își făcuse pojghiță. Următoarea zi am pus pe foaie umplutura, adăugând din plin toate amănuntele.

Acest articol l-am postat pe blog  și prin urmare a sensibilizat multă lume și a fost distribuit de nenumărate ori, am mai găsit părinți de îngeri, însă nu toți s-au decis să scrie. Dar din cei pe care îi am deja, pot forma această antologie.

dsc01430

Ești un om al semnelor. Ai primit vreun semn care să-ți fi arătat că e timpul să vorbești despre îngeri? Ce titlu va purta și ce urmează să conțină această carte a ta?

Visasem într-o noapte precum că doi îngeri îmi spuneau că ar trebui de pus punct durerii, că nu trebuie de suferit atât de mult.

Chiar în creațiile mele mereu persistă nuanța dramatică, de care deja aș fi vrut să mă feresc. Și am decis să mă las de dramă într-un fel, să scriu pe foaie istoria fetiței mele. Cunoscând cât de mult suferă femeile din țara noastră, care duc toată viața în spate această piatră a suferinței, mi-a venit ideea să creez o antologie pe baza istoriilor reale retrăite de ele și astfel aveam credința că voi pune punct acestei mari suferințe ale mele și desigur ale lor.

Deoarece am primit acordul mai multor mame, m-am implicat fără teamă în acest proiect, pe care îl consider de fapt unul social.

Prin mai multe negocieri cu protagonistele, am decis că antologia se va întitula „Părinți de îngeri”.

Maria a venit în viața ta pentru a lăsa și câteva mesaje: ție și cu siguranță medicilor din țară. Ce ai simțit tu că a vrut să spună, spre a schimba lumea?

dsc01870Dacă aveai să mă întrebi cu patru ani în urmă, nu aveam să știu ce să-ți răspund.

Prunca Maria a venit anume în brațele mele, căci a considerat că eu sunt puternică pentru a înfrunta situația. Eu nu eram puternică până atunci. Eu nu credeam în forțele proprii, aveam o situație interioară mereu plină de pesimism și autobiciuire.

Prin scurta sa viață, fetița mea m-a învățat să ofer dragoste necondiționat, să cred în mine, să mă iubesc și să cred, căci anume credința stă la bazele creării oricărei vieți.

Desigur, prunca Maria nu este unicul copil care a decedat din cauza neglijenței medicale, copila nu a venit pentru învinuiri, ea a murit pentru a atenționa oamenii, familia sa, rudele că noi creăm totul cu „mâinile noastre”. Trebuie să devenim mai încrezători, mai optimiști, mai iubitori, mai mărinimoși, oamenii simpli și chiar și medicii.

E un fel de strigăt puternic către conștiința tuturor. Destul! Prea mulți prunci mor în RM. Statisticile vorbesc pentru ele.

Știm că lucrarea nu va ajunge pe mâinile tuturor. Povestește-ne despre cine sunt „destinatarii” acestei lucrări și când crezi că vor avea ocazia aceștia să țină cartea în mâini?

Este o lucrare pentru mame de îngeri de la mame de îngeri. Un fel de susținere, o terapie în grup. Este un ajutor acelor mame care și-au pierdut recent copiii sau mai demult, dar care nu pot vorbi deschis la această temă. La timpul meu, mi-a fost foarte greu, deoarece nu aveam cu cine să comunic despre pierderea mea, credeam că sunt unica pe lume cu astfel de tragedie. Abia peste doi ani am aflat de existența altor mame de îngeri și doar comunicând cu ele mi-a stat un pic mai ușor în durerea mea. Desigur, câte un set de cărți va pleca la maternități și la Ministerul Sănătății. Vom face colete cu scrisori recomandate și le vom trimite la destinație să fim siguri că o să ajungă unde trebuie.

Deja am 14 istorioare, dar cât de rapid va ieși cartea, totuși, depinde de femeile ce scriu. Este o întrebare foarte delicată, deoarece nu le pot obliga să scrie mai repede. Fiecare are felul său de expunere. Eu redactez și stilizez textele, apoi aceeași procedură o vor face redactorii etc.

Dar și alegerea unui sponsor la fel ar ușura apariția antologiei. Am câteva idei, să vedem cum îmi reușesc, dar pentru a le implementa am nevoie de toate istoriile mamelor. Mi-am propus să am măcar 20 de povestiri, pentru a forma o diversitate.

13139119_571357116374933_6986064200947972258_n

O artistă din SUA, despre care scriam recent, pictează pe patul de spital, în așteptarea copilului pe care nu l-a conceput decât peste 7 ani de chinuri și avorturi spontane. Ea susține că durerea este cel mai mare punct de sprijin al creației; nici fericirea nu te poate determina să comunici atât de bine starea ta interioară. Cartea ta, dedicată copiilor-îngeri, ar putea să te ajute să scapi de această suferință?

Datorită durerii am început să scriu, din cauza frustrărilor și chinurilor interne am devenit scriitor și sunt mult prea sigură că anume durerea împărtășită cu lumea va pune punct suferinței mele, un punct de oprire a sângerării din suflet și un punct de pornire către noi începuturi.

Dar de fapt, cartea este dedicată „Părinților de îngeri”, anume ei rămân să înfrunte durerea din viață.

Mamele de îngeri există și, spre marele regret, numărul lor rămâne a fi constant. Care crezi că e datoria societății, pentru a le ajuta să se vindece și să-și recapete dragostea pentru viață?

VLUU L100, M100 / Samsung L100, M100

Datoria societății este să le vadă, pur și simplu să deschidă ochii și să le observe, să le asculte și să încerce să schimbe ceva.

Să le ofere siguranță, protecție, consiliere psihologică, să schimbe ceva în sistemul medical, care a devenit ultimul timp odios. Să aprecieze viața bebelușilor, căci nu mai suntem în Evul Mediu să uităm numărul copiilor născuți și decedați.

Sălile de naștere să fie dotate, dar nu cum sunt la noi, de parcă am fi în anii ’60 ai secolului trecut. Aceeași teracotă și aceeași masă de naștere. E un dezastru. De trei ori am născut aici pe loc și niciodată nu am văzut o sală de naștere dotată.

Vreau să filmăm un spot social ca să fim auzite și de medici ce alteori mai uită care le este datoria întinzând mâna coruptă către banul sărmanei lăuze și de societate, care se preface că nu observă crimele.

„Domnule medic, fii prudent, viața bebelușului meu este în mâinile tale!”

Tu și soțul tău formați un cuplu unit de Dumnezeu. Ce ai constatat la capitolul „esența unei căsnicii fericite”?

Într-adevăr, suntem 7 ani împreună, au fost perioade grele și chiar foarte grele, dar am rezistat. Uneori gândim în unison. Pentru ca să devii fericit în cuplu, trebuie să fii împăcat cu tine însuți, să faci ceea ce-ți place și să primești plăcere de la tot ceea ce faci. Doar astfel de oameni pot crea un cuplu perfect atunci când sunt pe aceeași lungime de undă și când există comunicare.

Uneori nu dormim până la 4 dimineața ca să descurcăm unele întrebări apărute. Niciodată nu rămânem supărați unul pe altul, mereu discutăm și căutăm pricina apariției problemei. Iar copiii formează lipiciul sacru al familiei noastre.

Chiar și prunca Maria ne unește, atunci când mergem la mormântul ei, mereu facem totul împreună și încercăm să găsim partea pozitivă și a acestei lecții de viață.

Comunicare dintre parteneri este esența unei căsătorii fericite.

12592365_564742900369688_2212873595919809913_n

Târfa” și apoi „Omul din bronz” ți-au sugerat care sunt fricile, dorințele și interesele cititorilor de la noi. Ce proiecte literare urmărești pentru perioada următoare?

Păcatele unei Eve! Cristina Costov a lansat la Chișinău controversatul roman „TÂRFA”

13320399_584054218438556_1499130200457666198_oAici aș putea scrie un roman întreg, doar la o singură întrebare.

Societatea noastră este cointeresată de temele erotice și chiar sexuale. Romanul „Târfa” a fost întâlnit cu un spectru amplu de emoții. Pe de o parte mulți au rămas interesați de carte, însă ceilalți au judecat-o din titlu doar. Acest roman este de fapt o dramă a unei femei, ce prin diverse incidente neplăcute își șterge amprenta de „târfă”, un fel de tratament cu „pilule amare”. Dar până la urmă, este o creație literară, chiar poate fi o parabolă vizavi de societatea noastră, care ascunde gunoiul în interior și nicidecum nu vrea să se lase de rău. Directorul editurii ce mi-a acceptat cartea este preot și dacă a decis să scoată această carte la lumina zilei, ea are ce să învețe o societate întreagă.

„Omul din bronz” are alt nivel literar, sunt nuvele de diferit gen, cu diverse subiecte începând de la fantastică, povestiri patriotice, misticism etc. Toate nuvelele sunt bazate anume pe credință. Totul în ce crede un om și ce se întâmplă cu el dacă alege să creadă în ceva sau ba.

În prezent, sunt implicată în selectarea materialului pentru antologia „Părinți de îngeri”. Între timp, am scris și am apărat teza de master la Psihologia Clinică cu denumirea de „Elemente de metapsihologie. Visul.” O temă amplă și destul de interesantă.

Curând va ieși și un volum de poezie, iar concomitent mai lucrez la două cărți. Una dintre ele se va intitula „Aroma de vanilie” și va conține o serie de povestiri pline de erotism. Altă carte va fi o serie de nuvele din nou din diverse sfere ale vieții și cu tematici diferite.

Am multe proiecte, am multe idei și gânduri, dar le voi face pe parcurs pas cu pas. Acum are prioritate antologia, iar apoi mai vedem ce vise vor mai apărea.

Îți mulțumim, Cristina, pentru acest interviu. Să ai putere ca să duci lucrurile până la capăt.

13041104_568438173333494_5043509289326074372_o

Foto: Arhiva Personală