Așa-zisele jocuri prin care tinerii sunt determinați la automutilare și suicid au ajuns și în Republica Moldova. Acum câteva zile, doi adolescenți din Chișinău și-au pus capăt zilelor după ce au tot „rezolvat sarcinile” jocului periculos. Timp de un an, aceștia postau imagini, texte și muzică ce vorbeau despre moarte pe rețelele de socializare, dar nimeni nu a reacționat decât cu aprecieri și comentarii. Cum citim semnele presuicidare? Cum prevenim participarea tinerilor la jocurile ucigașe? După răspunsuri am mers la fondatoarea Liniei Verzi pentru Prevenirea Suicidului, Liuba Ceban

Despre câte jocuri prin care tinerii sunt provocați sa se automutileze sau chiar sa se sinucidă cunoașteti Dvs? 

capture-20170311-232603„Trebuie să fim foarte atenți atunci când vorbim despre jocurile periculoase ca să nu sporim interesul față de ele a tinerilor din categoriile vulnerabile, sensibili din punct de vedere emoțional din cauza traumelor și a neglijenței părintești. Anume acești tineri sunt mereu preocupați de tot ce este neobișnuit, riscant și în afara limitelor sănătoase. Nu voi urma tendințele și nu voi numi jocurile, căci nu doresc să contribui la alimentarea trendului. Și Vă încurajez să o faceți la fel. Părinții însă trebuie să știe că aceste jocuri nu există doar în mediul online, dar și în viața reală. Prin urmare, sarcinile de automutilare sau suicid se pot înainta prin internet, dar și offline, la întâlnirile cu așa-zișii „curatori” sau „administratori”.

Ce urmăresc de fapt dezvoltatorii acestor jocuri? Si cine este ținta? Ce vârste au tinerii vulnerabili?

„Cel mai popular joc al morții cunoscut astăzi, extrem de mult și greșit mediatizat, a fost inițiat de un tânăr din Rusia. Potrivit versiunii oficiale, băiatul a inventat jocul ca să devină popular, ca să fie urmărit și urmat de foarte mulți copii și adolescenți. Persoana se află astăzi în închisoare pentru determinarea la suicid a mai multor tineri și nu mai prezintă pericol pentru adolescenți. Realitatea însă este că jocurile au fost preluate de alți adolescenți, care la fel, vor să se simtă importanți și să se afirme pe seama altor copii. Aici trebuie să menționăm: în joc pot fi atrași inclusiv copii de 7-8 ani. Atât timp cât copilul folosește internetul și este neglijat în familie sau se simte abandonat de toată lumea, există riscul ca acesta să devină curios și să caute dezvoltatorii acestor jocuri periculoase.”

De ce intră în acest joc tinerii? Din ce familii provin? Prin ce trec? De ce se vor în aceste jocuri? Până unde pot merge?

„Adolescenții mereu caută ceva neobișnuit. E vârsta la care ei se caută pe sine, caută să descopere cum funcționează lucrurile din jurul lor și cum acestea se raportează la lumea lor internă. Jocurile morții de obicei nu se opresc la curiozitate în cazul adolescenților care sunt răniți emoțional. Deci, până la urmă, implicarea copiilor în jocurile morții este un factor care arată că ei se simt singuri și neglijați. De multe ori copiii sunt umiliți la școală și nimeni din familie nu știe asta. Tinerii care suferă din cauza unei despărțiri sau relații de dragoste de asemenea devin potențiale victime ale jocurilor periculoase.”

Discuțiile părinților cu fii și fiicele lor nu trebuie să se limiteze la „ce ai mâncat astăzi?”, „ți-ai făcut temele?”. Așa cum am mai zis, jocurile morții devin interesante pentru copiii sau tinerii care se simt abandonați sau umiliți în societate, la școală, în familie. Ce pot face părinții sau prietenii care știu că fiul/fiica/prietenul a intrat într-un asemenea joc? 

„Este important ca părinții să fie vigilenți la postările de pe rețelele de socializare ale copiilor. Jocurile morții implică așa-zisa regulă că fiecare sarcină îndeplinită trebuie dovedită cu poze. Altfel zis, „jucătorii” postează imagini cu leziuni corporale. Alte semne ar fi imagini cu locul suicidului, muzică depresivă, mesaje de adio sau legate de moarte. În cazul în care părintele își bănuiește copilul că ar fi implicat în joc trebuie să inițieze o discuție, în mod obligatoriu neautoritară. În prealabil să se pregătească moral să nu judece, să nu strige la copil, să nu îl pedepsească. Tactica ofensivă nu va da rezultate pozitive. Trebuie să își cheme copilul la o discuție sinceră, prietenească, de ajutor. Nu trebuie să interzică utilizarea internetului sau a telefonului, tabletei, calculatorului. Trebuie să comunice despre jocurile periculoase care îi sunt cunoscute, să afle de la ei dacă au auzit despre jocurile periculoase astăzi la modă, să direcționeze conversația spre dezvăluiri despre starea sa emoțională și necesitățile personale. Trebuie să îl facă pe copil să creadă că vrea să îl ajute, să se apropie de el.”

Ați încercat să luați legătura cu tinerii care sunt interesați de joc? Cum ați ajuns la ei? De unde informația că ar juca sau ar dori să încerce?

„Numai în ultimele trei zile, am primit sute de mesaje de la oameni care își fac griji pentru prietenii, membrii lor de familie. Sunt semnale despre faptul că ultimii ar putea fi implicați în jocuri periculoase. Avem si primele vești bune de la voluntarii online, care au identificat unii copii, care se simt singuri și au nevoie de bunătatea și atenția lor. Se acordă dragoste și căldură sufletească, se discută prietenește și cu înțelegere. Asta și se numește prevenirea suicidului autentică. Mai avem linia fierbinte pentru prevenirea suicidului. Dacă cineva are nevoie de ajutor se poate adresa anonim seara pe www.pentruviata.md.”

Care sunt sarcinile pe care le pot înainta așa-zișii administratori și cum îi rețin în joc pe cei ce vor să renunțe?

„Sarcinile sunt de umilire. Din start îi sperie foarte rău, li se spune că e un joc ireversibil, că nu vor putea ieși din el. Jocul este manipulatoriu, sarcinile care se dau sunt concentrate pe a-i face rău fizic sau psihologic adolescentului, copilului sau tânărului. Li se spune să citească poezii despre moarte, să asculte muzică depresivă înainte de somn, să își provoace leziuni corporale.”

Care sunt semnele că un copil sau un tânăr este implicat într-un joc ucigaș?

„Părinții ar putea să observe că fiul sau fiica a devenit mai agresiv(ă) sau, dimpotrivă, mai retras(ă). Copiii care joacă se trezesc noaptea, de multe ori la o oră anumită. Ei ar putea da semne că ascund ceva. Au conversații frecvente prin skype sau viber. De regulă nu vor să discute cu părinții, fiind foarte speriați sau presați de așa-zișii administratori, care îi avertizează încă de la început că nu au voie să discute despre ceea ce se întâmplă cu nimeni. Aici trebuie să menționez că toate amenințările cu răfuiala fizică aduse de administratori în cazul în care copilul decide să se retragă sau să anunțe un adult despre jocul în care a intrat, nu au cum să fie realizate. E manipulare pură, căci majoritatea dezvoltatorilor de asemenea jocuri sunt din Rusia, Ucraina, deci nu au cum să se vadă în realitate cu persoanele pe care le șantajează. Cel puțin asta arată datele preliminare. Vreau să spun că, deocamdată, nu avem date potrivit cărora ar fi tineri ce dezvoltă jocuri ucigașe în Moldova. Cazurile de implicare a tinerilor moldoveni încă se cercetează.”

Care este cifra pe care o dețineți Dvs? Câți tineri din Rusia, Ucraina, Moldova au avut de suferit?

„În Rusia tare multă zarvă și fals este în jurul subiectului. În realitate sunt 10-15 cazuri, în timp ce presa a umflat cifra la 150, cifra pe care au luat-o si cei din Moldova. La noi în țară, ar fi vorba de și mai puține cazuri, dar nimeni nu deține cifra exactă. Încă o dată trebuie să înțelegem că jocurile morții nu sunt cauza suicidului, ele arată că sunt alte probleme care i-au făcut pe copii vulnerabili în fața acestor jocuri. Problemele sunt legate de singurătate, izolare și neglijență parentală. Jocurile nu prind la copiii care sunt iubiți și care comunică bine cu părinții lor. Mai multe despre cum putem acționa în această perioadă în care jocurile periculoase sunt la modă aflați dacă deveniți parte a grupului „Trăiește”, pe facebook.com.”

Cum poate ajuta MASS-media la avertizarea părinților despre asemenea jocuri, fără a alimenta interesul copiilor vulnerabili? 

„Sunt indignată de modul, în care mass-media a prezentat realitățile și și-a făcut rating pe seama unei teme atât de dureroase. În primul rând, jurnaliștii nu trebuie să dea denumirea acestor jocuri pentru ca adolescenții vulnerabili să nu le poată găsi. Apoi, nu trebuie date imagini cu leziuni corporale și locul suicidului. Se recomandă utilizarea unui limbaj simplu, precum şi evitarea limbajului de senzaţionalizare.
Se recomandă evitarea titlurilor mari şi menţionarea cazurilor de suicid pe prima pagină sau ca subiect principal al unei ştiri/articol/reportaj. Este recomandată evitarea menţionării locului unde a avut loc o sinucidere. Este recomandată evitarea menţionării metodei utilizate într-un caz de suicid. Se va evita distribuirea mesajului de adio. Se solicită evitarea accentuării şi menţionării posibilelor părţi pozitive ale unui caz de suicid. Este recomandată o atenţie deosebită în prezentarea mai multor cazuri de suicid ca având posibile conexiuni. Este recomandată menţionarea serviciilor specializate de ajutor şi asistenţă etc.”

Vă mulțumim pentru acest interviu.  Sperăm că va fi de ajutor. 

Citește și: Unii jurnaliști „promovează” suicidul. Cazul adolescenților care și-au luat viața, analizat la „Dosarul Presei”

Distribuie articolul: