În metrou nu ai mare lucru de făcut decât să priveşti pasagerii. La Bucureşti, poate că mai mult decât în alte părţi, am întâlnit feţe bisericeşti bătătorind drumurile civilizaţiei. Dintotdeauna mi-a stârnit curiozitatea acastă categorie de oameni îm

Un preoţel uscăţiv, cu bărbuţă lungă, rară, de un roşcat aprins în contrast frumos cu negrul purtat, muşca dintr-un covrig cu sezam privind îngândurat calea ferată pe care urma să poposească trenul. Alături, o femeiuşcă cu aere de cucoană, tăia cercuri primprejurul lui. Erau împreună. Şi ei, pe semne, îi era frig la picioare. Picioare zvelte, acoperite cu fusta până la genunchi, care în tinereţe au băgat draci în mulţi bărbaţi. Acum, când după logica aparenţelor, te aşteptai să fie mai potolite, mai decente, mai cuminţi, mă rog, în calitate de preoteasă, rămâneai cumva uluit de prestaţia lor.

îţi stârneau un sentiment contradictoriu, ca cel al unui adolescent pus în faţa unei femei despuiate obraznic, care, pe de o parte se cruceşte «dacă află mama », pe de altă parte, khe khe, «şi uite aşa îţi dă Dumnezeu puteri (mai jos de brâu) când nu trebuie ».

Preoteasa purta ciuboţele de curvă. Un roşu ţipător, sânge de iepure, mulate pe gambă, bot ascuţit, toc cui 10 centimetri – 10 porunci uitate. Avea o mişcare din şold unduioasă şi un mers ţanţoş de ucenică cu mult potenţial pe lângă bara de striptease.

Habar n-am unde în România să vând aşa ciubote, dar vă zic cu siguranţă pe unde le găseşti în Europa. La orice magazin din preajma gării de Nord, unde în loc de muşcate la ferestre, găseşti penisuri din silicon, aranjate după culoare şi mărime, casete porno şi acareturi pentru scenarii cu interpretări neortodoxe.

E păcat să le porţi? Poate că nu, dacă măcar îţi ţin cald la picioare şi nu te învârteşti toată ziulica pe lângă un altar cu lumânarea în mână. Aşa? în rest, ce să zic?

Orice societate are nişte repere de vestimentaţie care îi reflectă cumva gândirea, mentalitatea. Când reperele morale, cele ce determină felul de a pune o haine pe tine, încep să dispară, chiar şi în locurile sacre, unde desfrâul nu trecea niciodată cenzură, îţi vine mai greu să crezi în efectul purificator al nafurei.

Ca să vezi cu ce probleme se confruntă societatea e destul să priveşti cum se îmbracă femeile.

Pentru cine o preoteasă încălţă ciubote în culoarea aprinsă a conurilor de pe şosea? Pentru preotul cu covrigul în mână şi gândul călătorit? Of, păcatele mele.

De ce ne mai revoltăm de comportamentul nedumerit al unor străini? De ce ar luă ei în serios stilul de viaţă a unor femei din Europa de Est? Nu femei, ci păpuşe decoltate de la buze la buric, cu picioare dezgolite, cocoţate şi degerate. Sclave cu bună ştiinţă. Oiţe rătăcite, cu picioarele îngheţate.

Trimite, Doamne, un ciomag pe spatele păstorului!

Distribuie articolul: