O adevărată valoare a poporului românesc este maestrul Nicolae Botgros. Muzicianul a pus bazele legendarei Orchestre Lăutarii, iar pe lângă asta căsnicia fericită de 45 de ani cu Lidia Bejenaru ne convinge că e posibil să devii un om împlinit din toate punctele de vedere.

Maestrul Nicolae Brotgros ne-a oferit un interviu emoționant în cadrul proiectului „Ce vor femeile?!”, în care ne-a împărtășit gânduri care motivează despre femei, căsnicie, dragoste și carieră.

Despre femei aș putea vorbi la nesfârșit pentru că femeia a fost și va rămâne întotdeauna sprijinul omenesc. Tot ce se face în lume omenesc vine de la femeie.

Viața trebuie trăită real. Uneori se pierd cupluri și familii din cauză că sunt egoiști oamenii. Între soți și soții se găsește un egoist sau o egoistă și, de aici încep geloziile, încep alte aluzii care duc la o destrămare.

Eu am trăit pe principiul că în viața asta trebuie să țin cont de mine ca bărbat, să fiu în rând cu lumea și să nu dau mai prejos prioritatea unei femei.

Eu și soția mea ne cunoaștem de mici copii. Aveam 15 ani și jumătate când ne-am cunoscut, după care ne-am căsătorit aproape la 20 de ani. Ne cunoaștem de mulți ani, ne-am obișnuit unul cu altul. În plus, cred că prima dragoste, rămâne cea mai sfântă.

Indiferent ce lucru ar avea femeia (parlamentară, capul țării) ea oricum, trebuie să nu uite că îi este dat de la Dumnezeu: să știe să facă o mâncare caldă, să știe să primească în casă bărbatul. Familia și serviciul sunt două lucruri diferite.

Eu le-am dat îndrumări foarte bune fiului și nepotului meu, dar din păcate îndrumările nu au avut același succes pe care l-am avut eu. Eu am avut mai puține îndrumări de acasă, tatăl meu m-a orientat mai mult spre specialitate spre muncă, spre lucru. ei o iubeau la nebunie pe Lidia.

Sfaturile mele către Cornel și acuma către Cristi sunt aceleași pe care le-am primit eu de la părinții mei: Să aibă grijă de familia lor, pentru că familia este sfântă. Bine, a ieșit ce a ieșit, acuma nu putem să dăm timpul înapoi. Cornel trebuie să aibă grijă în viitor, să-și construească familia în așa fel, încât să depășească lucrurile greșite cândva. El în continuare trebuie să vadă care i-au fost greșelile, să cântărească.

Când se destramă un cuplu sunt de vină ambele persoane.

În căsnicie nu e destul doar cei șapte ani de acasă. Când ceri de la o soție să fie cinstită cu tine, trebuie să fii și tu cinstit cu ea.

Într-o familie dacă pășești cu stângul, asta oricum se va simți, pentru că într-un cuplu (mai ales longeviv) se știe orice mișcare.

Trebuie să fii foarte atent față de partener. Dacă un moment scapi din grijă față de persoana iubită, acea clipă poate să te lipsească de orice. 

Grijă înseamnă să-l ai aproape pe partener pentru că în căsnicie, de la început bărbatul umblă în genunchi în fața soției, iar după ce o cucerește el se întoarce și uită de chestia asta – pleacă cu prietenii la bere, la picnic. Și, aici cuplul se prinde a destrăma.

Ca să se evite divorțul noi trebuie să ținem cuplul nostru aproape, ceea ce le dăruiești tu prietenilor să-i dăruiești soției tale. Cât ai o oră, două libere să scoți soția la restaurant, să mergi cu ea într-un parc. 

Femeile s-au schimbat foarte mult de-a lungul timpului. S-au schimbat spre bine din punct de vedere fizic. Când te uiți la exteriorul femeilor, nu  e mai compară cu felul cum umblau înainte. Sunt îmbrăcate frumos.

Când mergem la o nuntă, cât cântăm, nu știi la cine să te uiți. Femeile sunt foarte frumoase, dar s-a pierdut cel mai important lucru la femei: sinceritatea.

Toate femeile cochetează. Cochetarea femeilor de astăzi și a celor din trecut este diferită. E mai falsă cu mult. 

Banii sunt de folos într-o căsnicie, dar sunt și de prisos.

Eu și Lidia ne-am căsătorit cu o singură bursa (bursa Lidiei). Cu doar 35 de ruble am reușit să facem nuntă. 

Dacă eu plec de acasă, Orchestra Lăutarii nu va mai fi nici jumătate de an.

Totuși pământul ăsta. Aici, unde eu m-am născut are ceva legat de tălpile mele. Eu aici am călcat noroiul și aici voi muri Eu vreau să mor aici, pe pământul meu, pentru că aici am muncit, eu aici am oameni cărora le datorez multe.

Vreau ca toți artiștii să aibă succesul meu. Să fie răsplătiți așa cum am fost eu răsplătit. Nu numai cu aplauze, cu flori. Gândurile care vin din sală în momentul spectacolului eu le simt și le văd.

Gândul meu când sunt pe scenă e să-i cuprind pe toți și să-i sărut și să le spun că îi iubesc. Aceste spectacole, aceste momente nu se uită niciodată. 

Îi doresc lui Cornel și lui Cristi să ajungă zilele mele fericite. Să-și găsească fericirea, pentru că în primul rând fericirea trebuie să o porți cu tine, să o dăruiești oamenilor. Nu poți primi fericire, dacă dăruiești fericire.

Distribuie articolul: