Pe 31 mai „The Motans” va susţine la Arenele Romane un show suprarealist, un spectacol de lumini şi proiecţii pe care abia îl aşteptăm. Jurnalițtii de de publicația cosmopolitan.ro au intrat puţin în backstage-ul vieţii lui Denis  ca să afle ce îl pasionează, ce citeşte, ce nu îi lipseşte din garderobă, ce conturează acea diferenţă pozitivă în lumea lui. Vezi un interviu prin care cunoaștem o altă parte a lui Denis Roabeș. 

Ce înseamnă, din punctul tău de vedere stil masculin?

Răspunsul meu poate părea un clișeu, dar personal consider că stilul, nu doar masculin, ci chiar și cel feminin, ține în primul rând de atitudine, de exprimarea sinceră a personalității, de a fi natural și confortabil cu propria-ți persoană.

Ce nu ar face niciodată un gentleman?

Nu cred neapărat în conceptul de gentleman sau de lady. Cred în a fi om. În orice împrejurare.

Ce nu ar trebui să lipsească din garderoba unui bărbat?

Acel tricou special pe care poate să-l ofere unei domnișoare în lipsă de pijamale.

În ce tip de haine te simți cel mai bine?

Clasicul jeans & t-shirt nu dă niciodată greș pentru mine. Sunt un tip care preferă stilul minimalist, foarte clean din punct de vedere estetic, nu-mi place deloc să mă complic sau să investesc prea mult timp în alegerea hainelor.

Spune-mi, te rog, 3 filme a căror poveste te-a marcat profund

Este foarte greu să aleg doar trei, sunt un mare consumator de film și sunt multe care mi-au rămas întipărite în minte. Aș menționa totuși ”Goya’s Ghosts”, un film dur și cu un puternic impact emoțional, în care joacă și unul dintre actorii mei preferați, Javier Bardem. Scena de final e una pe care nu ai cum s-o uiți, iar Natalie Portaman își joacă rolul impecabil. E un film sumbru, o frescă a perioadei Inchiziției spaniole. Recomand.

Îmi place mult ”99 Francs”, un film francez care este o adaptare a unei cărți, dar nu atât pentru povestea lui, cât mai ales pentru modul în care este creionat personajul principal, pentru felul în care reușește să transmită mesaje și învățăminte profunde într-o manieră oarecum superficială.

Cinematografia rusească mi se pare foarte ofertantă. Sunt multe filme a căror poveste pot spune că m-a marcat, dar primul care-mi trece acum prin cap este „Ostrov” (Insula), un film simplu, dar foarte profund și autentic, cu un mesaj care te îndeamnă la o introspecție a sufletului.

3 cărți pe care nu le-ai putut lăsa din mână.

Cred că am menționat deja în fiecare interviu dat cât de mult mi-a plăcut „Un veac de singurătate” a lui Marquez. Stilul lui de a scrie, genul abordat de el, cel al realismului magic, este unul care e pe sufletul meu. În același registru, recitesc mereu cu plăcere capodopera lui Bulgakov, „Maestrul și Margareta”.

O carte pe care nu am putut s-o las din mână și care are un loc aparte în inima mea este „Biserica Albă” scrisă de Ion Druță, un autor din Republica Moldova care, din câte am observat, nu este foarte cunoscut aici. Este o carte pe care o recomand tuturor.

Ce ai în plan în perioada imediat următoare pentru fanii tăi?

Le sunt foarte recunoscător celor care-mi sunt aproape, îmi ascultă muzica și mă susțin, de aceea încerc mereu să-i surprind cât mai plăcut. Pot doar să spun că-n perioada următoare fanii The Motans vor avea multe motive de bucurie. Eu cel puțin asta sper. Am multe piese la care lucrez, multe planuri, multe idei, multe multe. Iar Pe 31 mai, la Arenele Romane, vă aștept pe toți la „The Motans Grand Concert”, un show unic, cu un concept suprarealist.

Care a fost cel mai mare vis pe care ți l-ai împlinit?

Cu siguranță cel legat de muzică, de faptul că pot atinge și pot bucura sufletele oamenilor prin piesele mele.

Ai lansat de curând piesa „Înainte să ne fi născut”. Ce apreciezi cel mai mult într-o relație de prietenie?

Am lansat între timp și piesa „Maraton”. Și urmează curând și altele. Cred că lucrul pe care-l apreciez cel mai mult într-o relație de prietenie e sentimentul acela de familialitate, căldura și starea de bine pe care o simți în compania acelui prieten.

Dar într-o relație de iubire?

Păi, în primul rând, însăși iubirea. Adevărată și sinceră. Restul mai vin de la sine, se mai învață.

Când și cum compui cel mai bine?

Nu există un loc, un moment, o modalitate… e un proces atât de complex și oarecum magic. Pur și simplu se întâmplă.

Care sunt piesele tale preferate de la The Motans, de la început și până în prezent și de ce?

Un părinte are un copil preferat? Așa e și cu piesele mele, nu aș putea să joc cartea favoritismului cu vreuna dintre ele. Dar o să ies acum puțin din rolul părintelui ideal și o să spun că „Înainte să ne fi născut” are locul ei special. Așa cum și piesa „August” are locul ei special… După cum spuneam, e greu de răspuns la asemenea întrebare.

Dacă ar fi să o iei acum de la început în muzică, care sunt lucrurile pe care nu le-ai mai face?

Sunt genul de om care nu are regrete și care vede rostul fiecărei greșeli.

Unde ți-ar plăcea cel mai mult să ajungi într-o vacanță?

Sunt foarte mult locuri pe care vreau să le văd. Foarte multe. Dar cred că Tibetul încă ocupă primul loc pe listă. E o dorință mai veche a mea.

Ce sport îți place să practici?

Și preferințele mele sportive sunt simple și eficiente. Îmi place să alerg, cu căștile în urechi.

Spune-mi trei lucruri noi pe care ți le-a adus anul acesta.

O piesă care a primit titlul de piesa anului, concerte și experiențe minunate cu fanii, și, cel mai important, niște oameni pe care pot să-i numesc familia mea.

Ce aștepți de la următorul?

Să fie cel puțin la fel.

Sursa: cosmopolitan.ro 

 

 

Distribuie articolul: