Durata somnului de noapte este în mare măsură o chestiune de gene; în schimb, somnul de peste zi este influenţat mai mult de factori externi, spun specialiştii. În acelaşi timp, ei oferă câteva sfaturi pertinente părinţilor stresaţi de haosul creat în viaţa lor de problemele de somn ale copilaşilor. Părinţii care se plâng de faptul că e greu să-şi facă bebeluşii să doarmă toată noaptea s-ar putea să fie oarecum uşuraţi să afle că nu e întotdeauna vina lor: durata somnului de noapte este influenţată, în mare măsură, de factori genetici. Cu alte cuvinte, unii părinţi pot avea un bebe somnoros din fire, care adoarme devreme seara şi doarme adânc până dimineaţa, iar alţii ar putea avea un bebeluş ale cărui gene îl predispun să doarmă doar câteva ore în timpul nopţii.

 

Cercetătorii canadieni au studiat somnnul a aproape 1.000 de gemeni – unii identici, alţii neidentici – din Quebec, ajungând la concluzia că genele hotărăsc, în cea mai mare măsură, cât poate dormi un copil noaptea. În schimb, capacitatea de a dormi în timpul zilei este controlată mai mult de factori externi.

 

 

Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă sfătuiesc părinţii să nu lase lucrurile în voia lor, să nu renunţe la implementarea unor obiceiuri corecte legate de somnul copilului. După cum explică Evelyne Touchette, psiholog la Universitatatea Laval şi unul dintre autorii studiului, genele sunt doar o parte a ecuaţiei ce controlează durata somnului.

 

 

Părinţii nu trebuie să se grăbească să creadă că un copil care doarme puţin nu are nevoie de mai mult somn. Doar 5% dintre bebeluşii studiaţi puteau fi consideraţi ca fiind în mod natural copii care dorm puţin şi care păreau să aibă nevoie de mai puţin de 10 ore de somn pe noapte. Părinţii n-ar trebui să presupună numaidecât că bebeluşul lor este un astfel de copil. Mult mai adesea, copiii nu dorm destul noaptea din alte motive, spun cercetătorii.

sursa foto: amsagir.ar
Citește  tot articolul pe descopera.ro

 

Distribuie articolul: