În această perioadă avem multe mesaje de la studenți din diferiți ani, care vor să facă practica fie la EA.md, fie la AGORA. Cu mare drag îi primim pe cei harnici, care vor să învețe ceva (multe ceva-uri) din această experiență și care, ulterior, demonstrând performanță, ne devin colegi. DAR...

CAZ REAL ieri

Convin să mă văd în centru, după o conferință la care am lucrat, cu o studentă care ne-a scris (ortografiat bine) că vrea să facă practica la EA.md. Vin două și mă anunță că ambele vor să facă practica, deși ne-a scris doar una, fără pomină de colega/prietena ei. Trecând peste asta, le întreb ce indicatori de practică au, ele fiind deja anul II la jurnalism (instituția nu contează).

„- Avem două luni la dispoziție, trebuie să avem în final 20 de materiale.

– În aceste două luni (4-5 săptămâni) puteți să vă faceți o săptămână ca să veniți să lucrați cot la cot cu redacția, din oficiu, în ritmul unui jurnalist real. Cu toate provocările și limitele de timp pe care le are, să înțelegeți cum funcționează o redacție și să fierbeți în sucul ei măcar o leacă?

– Nuuuu, îmi zice domnișoara, categorică. Noi doar de acasă scriem. La ce bun să venim la redacție, eu de acasă când pot lucrez 2 ore, când pot – 4. Mie așa jurnalism, alergat pe la conferințe, nu îmi place!

– Îîîîîî, ce, cum? Păi, domnișoară, înseamnă că ai greșit facultatea. La noi doar așa se face jurnalismul. Dacă știi undeva că se face altfel – n-ai decât să mergi să faci practica acolo!”

Să fie clar, practică de acasă fac doar mamele. Acasă se cresc copiii și de acasă își poate permite să scrie jurnalistul cu o suficientă experiență în spate. Studenților li se recomandă cordial și colegial călirea, la modul practic.

Generația celor încă 100 de euro de la mama

Așa gândește mai bine de jumătate din generația căreia totul i s-a dat și adus pe tavă, iar când lipsea cel care să le aducă, adică mama sau tata, acesta suplinea lipsa prin încă 100 de euro trimiși pentru nevoile copilului. Acești copii pur și simplu nu știu să muncească, pentru că ei nu au fost obișnuiți cu asta, ei nu au văzut aproape de ei cum muncește părintele lor, ei au văzut doar rezultatul muncii – „eurii”.

Visează titluri care să rupă…

jurnalistRevenind la practică, avem și cazuri frumoase, pentru care scriem mândri la final numele de autor și titulatura de stagiar. Avem și cazuri de succes, dacă putem spune așa, pe care și fetelor despre care vorbeam mai sus le-am povestit: studente care au venit în anul I la practică, au fost foarte bune și au fost angajate, unele lucrează până în prezent. Un jurnalist aleargă, scrie din mers, gândește ca vântul, visează titluri care să rupă Facebook-ul și își continuă materialele în vise, mergând cu ele mai departe.

PS: Susținem toți studenții care își doresc să efectueze practica de studiu (licență, master) timp de 1 săptămână și până la câte vor ei, să ne trimită cererea de intenție și 2-3 materiale scrise la [email protected] sau [email protected].

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: