Ştiind că urmează să ajung într-o destinaţie nouă mi se aprind călcâile, pe bune. Fie că e mai departe, fie că e mai aproape de casă, nu contează, important să fie un loc nou, iar eu să-l văd cu ochii mei şi să-mi fac propria părere. Aşa că tot ce scriu acum despre Herculane desigur e doar părerea mea dar încerc să fiu şi obiectivă.

Băile Herculane este o staţiune preferată (probabil mai mult de seniori) pentru turismul balneo şi medical.
Sunt zeci de izvoare naturale termale şi hipertermale (apa ajunge până la 60°) cu componență chimică diferită. Izvoare sulfuroase, clorurate, calcice, sodice, oligominerale. Posibilități de tratament pentru afecţiuni ale aparatului locomotor şi ale sistemului nervos periferic, afecţiuni ale aparatului respirator, afecţiuni metabolice şi de nutriţie, afecţiuni ale aparatului digestiv, afecţiuni ale aparatului vizual, afecţiuni dermatologice.

TRAVELBLOG (1)Orice categorie de vârstă poate să se resfeţe, fiindcă este un loc unde poate fi găsit de toate pentru toţi în materie de SPA şi wellness. Orăşelul Băile Herculane este împărţit în trei părţi. O parte este orăşelul propriu-zis cu o populaţie de doar 6 000 de locuitori. Locat la o distanţă de 18 km. de Dunăre şi Orşova. Urmează apoi hotelurile, hoteluri de altfel foarte mari, care deocamdată nu toate sunt funcţionale sau renovate. Multe din ele au conexiuni cu diverse izvoare termale sau foraje cu ape termale. La 2 km. de noi, pe Valea Cernei drumul ne-a dus şi în partea veche a oraşului, partea imperială. Mai toate clădirile sunt din sec.XIX, din perioada când localitatea aparţinea de Imperiul Austriac.

Istoria începe de fapt, mult mai devreme, bazele staţiunii au fost puse încă în 102 e.n de către romani. Legenda spune că soldaţii romani făceau popas în acele zone când veneau din razboaie de prin orient. Cică caii erau răniţi şi plini de bube, iar după băile făcute în apropierea izvoarelor termale, foarte rapid se refăceau. La fel şi soldaţii râioşi, rapid le treceau rănile dacă se scăldau în ape sulfuroase. De aici a apărut ideia construirii unei staţiuni, la care au venit pe vremuri chiar şi împăratul Marcus Aurelius împreună cu maică-sa. Romanii numeau apele de aici „Ad Aquas Herculi Sacras”, adică apele sacre ale lui Hercules. Şi în zilele noastre la Hotel Roman se mai pot vedea o parte din fostele băi romane, de altfel încă funcţionale.

TRAVELBLOG (2)

În anul 1852 Franz Joseph al Austriei, împăratul Austriei considera Baile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă staţiune de pe continent”. Se trece mai întâi pe lângă grajdurile imperiale, apoi ne îndreptăm spre parcul central cu o clădire absolut uimitoare al fostului Cazino. Peste râul Cerna, trecem podul de fier şi suntem în faţa unei clădiri foarte impunătoare care pe vremuri au fost Băile Imperiale. Şi cum, noi toţi curioşi din fire, chiar dacă clădirea este într-o stare avariată, am intrat totuşi în interior, să vedem pe unde s-au îmbăit Franz şi Sisi.

TRAVELBLOG (3)Elisabeta, împărăteasa Austriei, cunoscută drept Sisi, a stat cam 6 săptămâni pe aici, îi plăcea foarte mult să facă drumeţii, să comunice cu oamenii locului. Şi acum mai este palatul unde a trăit. Această casă găzduieşte Casa de Cultură. Sisi se împrietenise cu Regina Elisabeta a României. Cuplul regal a fost la băi de mai multe ori. Hotelurile care i-au găzduit adinioară încă mai sunt, din păcate, toate sunt în reconstrucţie.

Înaintăm prin centrul vechi şi ne apropiem de Cantina cea Mare şi de locurile de odihnă şi tratament al soldaţilor. În mijlocul aleei, în piaţa Hercules, este statuia lui Hercules, amplasată în 1847, fabricată din bronz, în semn de mulţumire, adusă oraşului de către soldaţi, care se vindecau de diverse boli. Aleea se termină în faţa unei bisericuţe catolice, ca mai departe drumul, recent renovat, să continuie pe Valea Cernei până la hotelul Roman, locul unde s-au găsit băile romane dar şi inscripţia în latină, de care vorbeam mai devreme: „Ad aqua Herculi sacras ad Mediam”.

TRAVELBLOG (5)

Partea imperială este împânzită de clădiri din sec.XIX, care acum din păcate arată jerpelit şi sunt nefuncţionale, sunt clădiri care mustesc de istorie, or eu ador aşa ceva. Am avut senzaţia că sunt undeva prin sec.XIX şi eu. Toată staţiunea este amplasată într-o zonă extrem de frumoasă geografic: Valea Cernei, defileul, munţii din Parcul Naţional Domogled, piniI negri de Banat, practic unici în Romania, deci toate astea te fac să îndrăgeşti zona, chiar dacă la partea de infrastructură înca mai sunt multe neajunsuri.

Mă credeţi, sau nu, eu am venit atât de mulţumită de acestă excursie, încât am trecut cu vederea lucrurile încă nefăcute. Unde, mai pui, că pe lângă turul de la Herculane, am făcut o croazieră şi pe Dunăre, despre ea vă povestesc în postarea următoare.

Viorica Ataman

Travelblog.md

Distribuie articolul: