Când rămâneam singurele în casă, eu, bunica şi cuptorul, bunica îşi dregea glasul şi începea să cânte despre o babă nefericită care şedea în pârău şi se ruga lui Dumnezeu ca s-o ieie un flăcău; tot satul o râdea şi-i spunea că degeaba bate mătănii pr

Mă întrebam zilele astea dacă a venit sau încă nu timpul să schimb cuvintele din cântec, înainte de a-l transmite următoarei generaţii de femei. Are sau nu azi o femeie şanse să se cupleze liber cu un mascul mult mai tânăr ca ea? Care e condiţia femeii de azi? Tot în pârău?

Trebuie să mărturisesc că încă nu văd o schimbare orbitoare în materie de sentimente dintre femeile care au iubit acum o sută de ani şi cele de azi. Că şi-au schimbat baticul înflorat şi pestelca pe tocuri cui şi volan nu le face mai fericite când ajung să înţeleagă că nu pot să se iubească cu cine vor ele. Aşa cum vor ele. Un bărbat în etate care apare la braţ cu o domnişoară primăvară altfel e privit de lume decât o femeie, fie ea şi ducesă (floare trecută, dar nescuturată) la braţ cu un flăcău vânjos. în primul caz zice lumea uite că-i bravo, moşul, că mai poate, în al doilea caz, tot lumea ceea, îşi întoarce nasul de la o disperată, o babetă depravată.

Nu mă apuc acum să pledez în favoarea unor pofte târzii, dar mi-ar plăcea să înţeleg de ce, de la o anumită vârstă, femeile şi bărbaţii nu mai sunt egali în faţa vorbei din secolul trecut: « dragostea vârstă nu are ».

N-am întâlnit sau auzit de nicio femeie săracă, anonimă şi bătrână să se zbată din braţele insistente pline de dragoste şi flori a unui mascul chipeş, inteligent şi bogat.

N-am auzit un bărbat reproşând altuia că aleasa i-ar veni mai degrabă fiică decât amantă sau soţie. Nici măcar tatăl miresei nu ar avea ceva de obiectat, dacă mirele e un boier de neam ales ce sperie lumea cu lungimea testamentului. Am auzit în schimb de reproşuri acide şi răutăcioase (deşi, legale) din partea copiilor care cred că mama lor « s-a ţicnit » la bătrâneţe.

N-am auzit vorbindu-se de jenă fiziologică intimă a unui mire sexagenar faţă de o fetişcană care nici n-a apucat bine să aibă un orgasm ca lumea la vârsta-i de fecioară neprihănită. Am auzit, în schimb, de femei, adorate şi venerate, care şi-au abandonat amanţii tineri şi clandestini din cauza unui rid în plus pe gât.

Aşa că, la ora în care îmi închei gândurile, greu îmi vine să cred că n-am să ajung să cânt şi mai departe (la vremea lui în ceruri) cu bunică mea pe două voci, aceleaşi cuvinte, aceeaşi melodie:

Colo-n vale-n Vărăncău,
Hop lele, hop!
Şede o babă în pârău,
Hop lele, hop!

Distribuie articolul: