Mămica istoria căreia o vom publica astăzi ne-a povestit că a născut în Republica Moldova cu 9 ani jumătete în urmă. Experiența a fost una foarte grea, la limită pentru viața copilului, dar și pentru starea morală a mamei. Mai multe detalii despre #Cumamnăscut găsiți mai jos.

„Am avut două nașteri una în R. MOLDOVA și una într-o țara din Europa. Total diferite! În cazul celei din Moldova doream să mă sinucid, dar m-au ajutat oamenii dragi și am reușit să trec peste toate.

„Parcă simțeam că pierd copilul. Aveam 7 luni”

Pe tot parcursul sarcinei am fost la evidența la medicul de sector, dar tot ce ținea de analize și USG, controale am făcut la o clinică privață, avându-l ca medic pe domnul X. De fiecare dată îmi zicea că totul e bine. Într-o duminică dimineață, brusc, m-am simțit tare rău. Parcă simțeam că pierd copilul. Aveam 7 luni. Îl sun – nu răspunde la telefon, eu continui – el nimic. A închis telefonul. Noi eram la țara la socri. Am intrat în panică, nu știam ce să fac, medicul nu răspundea. Nu trece mult timp și mi se rup apele. Fiind la prima sarcină și neștiind nimic, având numai 7 luni, m-am speriat tare. Am sunat la moașa din sat și mi-a spus să mergem cât mai repede la Chișinău. Am urcat în mașină și am plecat tot sunând medicul. El nu răspundea.

„Ceream cezariană că simțeam că copilul meu se usucă. Mă uscam și eu”

Am ajuns acolo la 13:00 și m-au internat în spital. Au văzut că mi se rupeseră apele, însă nicio atenție. Îmi ziceau: „sună-ți medicul, noi nu putem face nimic”. Așa au durat durerile toată ziua și noaptea. Medicul nu a mai răspuns. Soțul a încercat să vorbeasc, să le dea bani, dar ei – nimic. Ceream cezariană că simțeam că copilul meu se usucă. Mă uscam și eu. Nu mai puteam, vărsam tot ce nu mai aveam, căci nici nu puteam mânca. Așa a durat până luni la 8:00, când au venit toți medicii. Când m-au văzut cum eram și copilul îndată m-au dat în sală de naștere. Auzeam cum vorbeau că nu știu dacă vor scăpa copilul. Ziceau unii: „faceți ce vreți, eu nu mă implic”. Până la sfârșit, cu oxigen eu că nu mai puteam, am născut natural, deși trebuia să-mi facă cezariană, dar era târziu. Sărmana fetiță a început să iasă singură…

„Am coborât în genunchi să-mi văd fata”

Am născut-o vie, dar neagră de tot. Mi-au luat-o și au dus-o în reanimatie. Soțul era și el lângă mine. A plecat repede să vadă unde o duce. După o jumate de oră a venit plângând. Am înțeles că ceva nu e în regulă. Îmi spune că fata noastră nu va trăi. Nu respiră singură. Deși nu aveam voie să mă scol, am coborât în genunchi să-mi văd fata. Da, era strașnic. Un medic care m-a văzut în lift m-a ajutat să fiu transferată în sala pentru mame din reanimare că să fiu mai aproape de copil.

„Aveam toate condițiile de lux dar copilul murea”

Am început a umple buzunarele la toți medicii, dar nici un rezultat. Totuși am botezat-o la a doua zi. Medicul m-a chemat să-mi zică să o oprim de la aparate, însă eu am refuzat categoric. Așa deci a trecut o lună. Medicul X, un hapsân pentru bani, nici nu a mai sunat. Puteam să plec la el să-i spun, însă am stat la capul fetei mereu, nu am scris nici plângere, deși regret că nu am făcut-o. Așa am trăit 7 luni jumătate prin spitale. Cu încetișorul fetița și-a revenit, dar tot îmi spuneau că va fi bolnavă, că nu va merge, vorbi, gândi și altele. 7 luni jumate în spital am dat tot-tot, am umplut buzunarele numai să fie bine, dar schimbări puțin.

„Dacă rămâneam medicii îmi omorau copilul”

Injecții, medicamente… și toate fără rost. Până când într-o zi un medic mai în vârstă mi-a zis: „tinerilor, luați copilul și plecați în altă țară, unde este mare și munte”. Am decis să plecăm în Spania sau Grecia. Am ales Grecia, că mai aveam cunoștințe pe acolo, iar în câteva luni fetița noastră și-a revenit cu ajutorul medicilor și climei de aici. Deci dacă rămâneam acasă medicii îmi omorau copilul. Sunt și medici buni, dar din păcate majoritatea lasă de dorit. Îmi pare rău pentru cei buni.

„A doua naștere a fost peste hotare”

A două sarcină am avut-o aici peste 7 ani jumătate, pentru că încă nu îmi trecuse durerea și frica. De fapt probabil nu va trece niciodată. Medicul a fost foarte bun, fără a lua vreun bănuț. Totul achitat de stat, având asigurare. A fost o naștere frumoasă, nici pe aproape de ceea ce am avut în Moldova. Doresc la toate viitoarele mame, unde vor fi, să caute medici care își iubesc munca, o fac din plăcere, nu pentru bani. Știu una: dacă ești mulțumită sigur și pe medic îl mulțumești. Însă mă rog să nu treacă prin cea am trecut eu și alte mame.”

Nota redacției: Dacă vrei să ne împărtășești istoria ta despre Cum ai născut în Republica Moldova, dacă vrei ca povestea ta să fie auzită scrie-ne la EA@interakt.md, iar noi o vom publica, cu numele sau sau sub anonimat, așa cum vei prefera. Ne poți mărturisi și istorii pozitive, ne poți spune despre doctorii sau cadrele medicale calificate care ți-au lăsat o impresie bună și crezi că lumea merită să știe despre ei. #Cumamnăscut

Distribuie articolul: