Mi-i dor de o stea pe care să-mi culc tâmpla, mi-i dor de o floare de la care să-i fur parfumul. Mi-i dor de un soare la chindii – să-i fur aurul, mi-i dor de vânt – să-i fur libertatea. Vreau să cunosc ploaia, să mă învețe să fiu lină; să știu cine e pământul, să mă învețe să fiu răbdătoare.

Vreau să știu cine e râul, să mă învețe cum să curg; să știu cine e iarba ca să învăț să mor, apoi să renasc.

Vreau să întâlnesc focul, să mă învețe să fiu arzătoare, vreau să fiu un cântec să știu cum să alin dureri.

Vreau să fiu sărut să pot stinge dorurile.

Vreau să fiu universul – să fiu imensă, vreau să fiu un ocean ca toate speranțele să se reverse în mine.

Vreau să fiu un fir de nisip, să fiu ușoară; vreau să fiu munte ca să fiu de neclintit.

Vreau să fiu pasăre, să pot zbura; vreau să fiu copac, să am rădăcini.

Vreau să fiu o piatră ca să fiu aruncată; să fiu un bumerang, să mă întorc înapoi.

Vreau să fiu o carte, să mă las citită de toți; vreau să fiu o enigmă ca nimeni să nu mă dezlege.

Zac întinsă pe plajă, algele s-au împletit în părul meu și îmi gâdila morfina. O meduză transparentă și gelatinoasă îmi gâdilă tălpile. Înghit apa sărată ce se năpustește peste mine și mă posedă geloasă. Mi-am înfipt degetele în toate scoicile de lângă mine. Valurile mă pătrund și mă zdruncină. A durat o veșnicie sau câteva secunde… marea își aruncă toată spuma peste mine.

Am vrut să fiu ură, dar nu am putut urî. Am încercat să fiu furie, dar m-am stins repede. Am vrut să invidiez, dar nu am avut pe cine. Am vrut să fiu zgârcită, dar mi-a fost teamă să nu mă sufoc de prea multă bunătate așa că a trebuit să o împart.

Am căutat iubirea. În fiecare bărbat care am vrut să mă iubească, dar nu a putut. În fiecare femeie, care mi-a luat locul după ce mi s-a închis ușa, dar mi-au zis că nu vor să o împartă. În fiecare copil, dar mi-au spus că încă nu știu ce e asta. În fiecare bătrân, dar mi-au spus că demult au pierdut-o.

Am căutat-o… mult… foarte mult… ca abia acum să-mi dau seama că eu sunt iubire.

Distribuie articolul: