Dr. în psihologie este ferm convinsă că originalitatea fiecărui popor constă în modul de gândire şi de concepere a lucrurilor, în religia şi limba ce-i sunt proprii numai lui, dar îndeosebi în tradiţii şi obiceiuri. Ele ne asigură supraviețuirea și funcționalitatea. 

Contemporaneitatea este caracterizată, mai mult decât oricând, prin dărâmarea a tot ce este vechi, prin refuzul acceptării normalului de altădată, a legilor și valorilor. La prima vedere pare a fi perfect ok, fiindcă este știut: nu se poate înregistra un progres semnificativ dacă nu există evoluție, dacă nu ne desprindem de ceea ce se consideră deja depășit, învechit.

Un pom lipsit de rădăcini nu poate oferi nimic

Tradiția exprimă moștenirea de obiceiuri, datini, credințe ce se transmit din generație în generație, constituind trăsăturile specifice unui popor. Doar că, aceasta goană după noile senzații, tehnologii și viteză, aduce cu sine grave perturbări în percepția de neam, tradiție și valori. Or, un individ care își reneagă tradițiile neamului, ADN-ul poporului din care a ales să se nască, este asemeni unui pom fără rădăcini și, ce fel de rod poate oferi omenirii, dacă se lipsește de ceea ce e mai important: rădăcinile cu care absoarbe seva hrănitoare?

Existența tradițiilor în societate este obiectiv necesară

În existența socială, omenirea își modifică modurile de organizare a vieții, rămânând însă o mare parte din ea legată de tradiții ancestrale care, se pare, dacă ar fi lichidate ar sărăci-o și mai mult.

Un rol deosebit în existența socială o au normele tradiționale, care influențează în mod substanțial conduita individuală și colectivă a membrilor societății. Printre ele un loc deosebit îl ocupă tradițiile, obiceiurile, normele de conviețuire socială, sărbătorile, ritualurile etc.

Existența tradițiilor în societate este obiectiv necesară, întrucât nici o societate nu se poate lipsi de ele. La nivel de „psihologie globală” ne-a fost impusă mentalitatea potrivit căreia trebuia să gândim și să acționăm în perspectivă, să ne orientăm în mod unilateral spre viitor în detrimentul tradițiilor naționale, spre inovații în defavoarea memoriei istorice a neamului nostru. În aceste condiții s-a demonstrat că fără un echipament spiritual, fără un sistem de credințe și tradiții care să le orienteze experiența, societățile se pot dezintegra.

Tradițiile și credințele asigură supraviețuirea și funcționalitatea grupului uman, ceea ce este o condiție necesară de supraviețuire a individului. Trebuie să ținem cont de faptul că numai în cadrul unei tradiții se poate constitui și are sens inovația, în afara ei, creația ar fi de neconceput, istoria s-ar frânge și umanitatea nu s-ar putea constitui. Deoarece identitatea de sine, își are originile în identitatea colectivă.

Ca set de asumpții, convingeri și patternuri de comportament transmise din trecut, tradiția furnizează materialul simbolic pentru formarea identității atât la nivel individual cât și colectiv. Sentimentul de sine și cel de apartenență sunt modelate în diferite grade, în funcție de contextul social – de valorile, convingerile și formele de comportament transmise de trecut.

Tradiția pune la dispoziția membrilor societății simbolurile persuasive ale identității colective, întărind înrădăcinarea și revigorând loialitățile față de națiune, comunități, grupuri. Tradițiile naționale, cu imnurile, steagurile, mitologia și ritualurile publice sunt exemple ale acestei funcții a tradiției.

Istoria și trecutul sunt factori generatori ai identității sociale

Istoria și trecutul sunt utilizate pentru nevoile integrative, ca factori generatori ai identității sociale comune. Din momentul nașterii, copilul este supus influenței din partea unor tradiții care îi modelează personalitatea. Prima mică societate a individului este familia, iar personalitatea acestuia se conturează ca sumă a întâmplărilor, conduitelor, comportamentelor și valorilor din interiorul ei. Iată de ce, ani la rând, psihanaliza a studiat anume parcursul evoluției individului pornind de la comunitatea în care s-a dezvoltat, pentru că doar așa putea găsi explicația pentru situațiile din prezent.

Tradiția presupune ca legătura dintre trecut și prezent să fie strânsă, intimă. Tradiția înseamnă existența continuă a trecutului asumat în prezent și nu faptul că prezentul este originar în trecut.

Prezentul este întotdeauna o circumstanță tranzitorie între ceea ce a fost și ceea ce urmează să vină. Așadar, tradițiile exprimă moștenirea de obiceiuri, datini, credințe, norme de comportament care se transmit din generație în generație, constituind trăsăturile specifice ale unui popor, dar mai întâi, în mod obligatoriu, a fiecărui individ în parte.

Fiind un sistem de anumite idei, legi nescrise, norme de comportare, o totalitate de concepții ce s-au cristalizat în mod istoric, tradițiile conțin trăsăturile specifice ale memoriei și psihologiei naționale ale formațiunilor etnice. Ele se manifestă ca o parte a continuității în dezvoltare, a legăturii dialectice dintre trecut și prezent, iar prin el cu viitorul.

Originalitatea fiecărui popor constă în modul de gândire şi de concepere a lucrurilor

Tradiţiile sunt o componentă esențială a conștiinței de sine a unui popor, respectiv a fiecărui om în parte, biografia sa intelectuală, o carte de vizită pentru intrarea în istorie și deci în viitor. Totalitatea fenomenelor sociale specifice comunității umane formează particularitățile naționale ale moralei și psihologiei, care se manifestă şi îşi păstrează stabilitatea în tradiţiile şi sărbătorile naționale.

Originalitatea fiecărui popor constă în modul de gândire şi de concepere a lucrurilor, în religia şi limba ce-i sunt proprii numai lui, dar îndeosebi în tradiţii şi obiceiuri. În procesul identificării deosebirilor unui popor de altul, obiceiurile joacă un rol decisiv, fiind aproape cea mai caracteristică trăsătură a poporului. Ele constituie fizionomia poporului, iar fără de ele poporul este chip fără faţă, un vis fără precedent şi irealizabil.

Distrugerea tradiţiilor naţionale vor ruina originalitatea popoarelor, având drept consecință deznaționalizarea. Nu ne putem înțelege pe noi cei de astăzi, dacă facem abstracție de tot de înseamnă noi cei de ieri. De la acest principiu pornește psihanaliza, genetica, evoluționismul, filosofia, istoria, sociologia, medicina tradițională, arta, religia și toate metaștiintele.

Prin intermediul tradițiilor, societatea constituie, evaluează, susține, ocrotește şi reproduce valorile necesare care sunt în conformitate cu natura omului, realizează idealurile, asigură existența, reproduce şi dezvoltă tipurile de comunicare şi conduită, conştiința personalității în calitate de membru al societății în cauză.

Omul, într-o anumită măsură, asimilează, evaluează, acceptă sau respinge aceste tradiții, li se conformează în mod orbeşte sau în mod conştient, în mod activ le realizează în conduită, sau le desconsideră, în mod pasiv reproduce stereotipul, sau în mod activ le validează, sau le schimbă în mod corespunzător. Prin toate aceste acţiuni el îşi exprimă atitudinea sa nu numai faţă de tradiţii, ci şi faţă de societate.

Fără rădăcini nu putem exista

Nu putem exista și nici avea continuitate dacă renegăm rădăcinile, or, un om fără amprente, este un om inexistent. Căci tot ceea ce este raportat la noțiunea de neam, nu e nimic altceva decât întâia caracteristică raportată la propria personalitate.

Aurelia Balan-Cojocaru, dr psihologie

Vezi și: Semnele care te anunță că suferi de depresie. Aurelia Balan dezvăluie cum să depistezi din timp problema

Distribuie articolul: