Feeria sărbătorilor de iarnă își face tot mai simțită prezența, iar noi am decis să aflăm care sunt cele mai frumoase amintiri legate de această perioadă, dacă mai crede în Moș Crăciun și care a fost cel mai de preț dar primit vreodată, de la psihologa Aurelia Balan. Un interviu de suflet, despre importanța păstrării tradițiilor și cum ne influențează acest lucru personalitatea.

Despre importanța sărbătorilor de iarnă și respectarea tradițiilor

Iarna este anotimpul când copilul din noi este mai jucăuș, mai răzleț și mai vesel. Iar sufletul parcă e mai blând și inima mai blajină în așteptarea nașterii Pruncului Iisus. De sărbători ne lăsăm cuprinși de feerie și dorim să fim parte a magiei. Desigur, sărbătorile de iarnă sunt printre cele mai așteptate. În primul rând pentru că este perioada vacanțelor, când suntem cu toții pe acasă și avem timp mai mult ca să petrecem împreună.

Ocupațiile sunt diferite, dar cel mai important e ca fiecare are părticica sa de contribuție.

Respectiv putem face diverse activități pe care nu  le prea reușim în timpul anului, dar și pentru că deja s-au creat anumite tradiții pe care mai ales copiii, le așteptă cu mare nerăbdare.

Neapărat începem prin a crea dispoziție de sărbătoare. La noi nu prea se așteaptă ca cineva să facă ceva în locul nostru, de toate suntem personal responsabili. Cred că încă de prin noiembrie, dimineața, am început să punem muzică care să ne „bage în temă”, colinde, cântece de iarnă, chiar și în mașină e cam același repertoriu. Pe 1 decembrie a fost „official inaugurat” pomul de Crăciun și aprinse luminițele în toată casa. Iar dacă te întrebi unde s-au pierdut fulgii anul ăsta, să știi că îi găsești pe geamurile din odăile copiilor. Tradițional mergem la părinții mei, unde împreună cu bunica o să coacem crăciunei, și cum în satul meu cetele de urători vin pe 31 decembrie, neapărat și în acest an îi vom primi cu bucurie. Iar cu multă zăpadă, ger și compot de gutui, ne alintăm și de această dată, câteva zile la munte.

Pe 31 decembrie deschidem „Cutia Mulțumirii”, este o cutioară în care fiecare din noi, în timpul anului, punem bilețele cu ce am realizat sau ni s-a întâmplat frumos.

Este o activitate inventată de mine pentru ai învăța pe cei mici să se bucure de viață, să-și aprecieze reușitele și să se concentreze cu bucurie asupra a ceea ce au!

Care este cea mai dragă amintire legată de aceste sărbători? Dar cel mai de preț dar primit vreodată?

Asemeni fiecărui copil născut și crescut la țară, amintiri frumoase și dragi sunt foarte multe. Acasă împodobeam un brăduț argintiu. Nu știu de unde, dar aveam niște jucării atât de speciale, admirate de oricine reușea să ne viziteze în perioada sărbatorilor. Mămica mea e o gospodină ireproșabilă, pregătea niște bunătăți de te lingeai pe degete. Și trebuia să o ajut, doar astfel câștigam dreptul de a merge cu hăitul și pe 1 ianuarie, cu semănatul. De la părinți am deprins cele mai melodioase colinde, cele mai lungi urături, iar în copilărie, la școală, cu multă luare aminte ne pregăteam pentru carnaval. De regulă, dirigintele îmi încredința scenariul și pregătirea pentru acest eveniment foarte important, atât pentru mine cât și pentru colegii mei. Nu aveam calculatoare conectate la internet și tot ce pregăteam era scris de mână, adunat de prin cărți și… pusă imaginația la muncă. Asta mă responsabiliza enorm și cu drag îmi amintesc duiumul de emoții care îl acumulam atunci, pentru ca prestația fiecărui coleg să fie impecabilă, iar mai apoi profesorii să ne laude.

Totuși, cea mai caldă, cea mai vie și puternică emoție, cât și cel mai prețios cadou pentru mine ca femeie, ca mamă, este venirea pe lume, întro dimneață geroasă de Crăciun, a celei mai așteptate fetițe din lume – fetița mea.

Despre Moș Crăciun…

Cine nu crede în Moș Crăciun??? E Moșul cel mai bun, care ne ajută la îndeplinirea dorințelor frumoase, dar ne și responsabilizează să fim buni, atenți, deschiși spre a primi, dar și a dărui iubire. Ați văzut vreodată pe cineva care îl așteaptă pe Moș cu supărare, ceartă ori indiferență? Nu! Cu toții îl așteptăm creând magie, dezvoltând încredere, împărțind bunătate. 

Ce nu lipsește niciodată de pe masa festivă?

Eu sunt o vegetariană convinsă și masa noastră de sărbătoare de câțiva ani este una foarte colorată, fiindcă prin propriul exemplu încerc să cultiv deprinderi sănătoase copiilor. Să știi că am descoperit niște salate absolut savuroase, de exemplu un mix cu quinoa, mazăre verde și broccoli, cucerește pe oricine. Totuși pentru copilași dar și pentru oaspeți întotdeauna pregătesc ceva ce știu că ar fi pe plac. Cu niște răcituri de cocoș, o fripturică din pipote și inimi, sau salata a la russe, potolesc poftele carnivorilor. Dar dacă mergem la păriți, au ei grijă să ne delecteze papilele gustative cu fel de fel de bunătăți.

De este important să păstrăm tradițiile?

De multe ori o spun – tradiția exprimă moștenirea de obiceiuri, datini, credințe ce se transmit din generație în generație, constituind trăsăturile specifice unui popor.

Dacă renegăm tradițiile neamului, ADN-ul poporului din care am ales să ne naștem, ajungem asemeni unui pom fără rădăcini și, ce fel de rod am putea oferi omenirii, dacă ne-am  lipsi de ceea ce e mai important: rădăcinile cu care absoarbem seva hrănitoare?

Prin intermediul tradițiilor, societatea constituie, evaluează, susține, ocrotește şi reproduce valorile necesare care sunt în conformitate cu natura omului, realizează idealurile, asigură existența, reproduce şi dezvoltă tipurile de comunicare şi conduită, conştiința personalității în calitate de membru al societății în cauză. Doar astfel perpetuăm, doar respectând tradițiile, în primul rând, ne asumăm identitatea! 

Sărbători cu lumină, pace și dragoste în suflete. Să avem un 2020 cu valori, cu dragoste, cu zîmbete de copii, cu sănătate, prețuire, împăcare și mulțumire! 

Foto credit: Elena Sonic