Studiază la Paris istoria Basarabiei, a jucat în cîteva piese şi a făcut film. Este vorba despre Ecaterina Ojoga, o tînară din Chişinău care locuieşte din 2006 în Franţa.

`Am mers la universitate ca să mă cultiv…`

A plecat la studii în Franţa, deoarece a văzut în patria lui Napoleon o ţară a libertăţii. A ales să facă istorie, pentru că nu este o utilitaristă, în schimb a dorit să crească intelectual: `sincer, îmi pare rău pentru cei care merg la universităţi cu scopul de a se profesionaliza. Eu am mers la universitate ca să mă cultiv` recunoaşte Ecaterina.

Licenţa a luat-o la Rennes, un oraş din vestul Franţei, iar masteratul îl face la Paris. Ecaterina Ojoga studiază problema Basarabiei în relaţiile internaţionale din perioada interbelică. Alegerea temei e oarecum evidentă, vine din Est, iar în Occident specialişti în acest domeniu sunt puţini, aşa că este valoroasă pe această filieră.

A venit a Şaptea Artă

Deşi istoria intră în sfera preocupărilor majore, ea mai are o pasiune. Este filmul. Din start şi-a dorit să facă regie, însă neavînd bacalaureatul susţinut în Franţa nu a putut să se înscrie la Academie. A şaptea artă a ajuns la ea puţin mai tîrziu. S-a întimplat în anul întîi de facultate şi a luat forma unor proiecte cinematografice susţinute de Universitatea din Rennes şi de un grup de colegi ca şi ea, entuziaşti şi cinefili. `Prima piesă s-a numit `Nada` şi a fost jucată la 2 festivaluri în Rennes`, povesteşte Ecaterina. După prima experienţă artistică au urmat şi altele: un lungmetraj `Eux`, un film şi o piesă care au constituit un proiect comun, numit `Noir c’est noir`. în acest proiect, Ecaterina a fost scenaristă, actriţă şi parţial regizoare, pentru că regia a făcut-o împreună cu o colegă.

Motivaţia ei să participe în asemenea proiecte o explică cu uşurinţă: `Nu erau bani mulţi, în schimb îmi plăcea ceea ce făceam. Regia şi filmul erau demult o pasiune pentru mine, aşa că ideea să dai 2000-3000 de euro la nişte studenţi ca să facă film mi-a părut deopotrivă interesantă şi tentantă`, povesteşte Ecaterina.

Paralele existenţiale

în 4 ani, Ecaterina a avut timp suficient să înţeleagă ce ar vrea să fie exportat la ea acasă. `Aş vrea ca tinerii din RM care vor să facă ceva să fie susţinuţi, contează iniţiativă lor. Şi ca să dau un exemplu, eu în calitate de masterandă am acces liber la arhivele diplomatice de la Quai d’orsay (Ministerului Afacerilor Externe), pe cînd la Chişinău, ca să obţii ceva din arhive, mai degrabă te împuşti.`

`Dar vorbind în calitate de istoric, francezii au trecut prin revoluţii, ei ştiu să nu fie de acord, pe cînd la noi lumea se revoltă la bucătărie şi mai puţin în stradă. O altă diferenţă este că în Franţa pot să merg pe stradă cum vreau eu: cu batic sau cu ţigara în mîină şi nimeni nu va vedea nimic rău în asta, pe cînd la noi e privit cu negativism. E un exemplu foarte banal, dar prin aşa banalităţi se observă mentalitatea`, explică Ecaterina. Ea consideră că peste hotare contează ceea ce reprezinţi tu ca personalitate şi nu naţionalitate. `Eu nu consider că există şanse anume pentru moldoveni. Totul depinde de persoană, dacă eşti absolut închis la un schimb, subliniez schimb şi nu schimbare. Atunci nu ai decît să stai în casă, fie asta în Moldova sau în Franţa`, adaugă Ecaterina.

Istoria şi arta- un tandem

La `artă` nu a renunţat definitiv, doar că la moment se concentrează pe cercetare. Ea îşi finisează masteratul în Istorie şi Civilizaţii comparate. Ea vrea să devină profesor la Universitate şi nicidecum de scoala, vrea să facă cercetare ştiinţifică, să predea şi să scrie cărţi.

NOIR C’EST NOIR – le film from fabienletinnier on Vimeo.

Distribuie articolul: