Lingem rănile... ar fi prea rece spus; tămăduim sufletul... prea cald pentru unii; încurajăm femeile – destul de racordat la nevoile societății... și totuși: Ce facem cu femeia care a trecut peste un divorț? Cum o ajutăm să treacă, dacă asta e nevoie ei cea mare? Cum o ajutăm să uite? Cum putem preveni un divorț? Cum o ajutăm să fie „Din nou EA”. Un proiect de suflet care dă cărțile pe față și spune lucrurilor pe nume.

Despre divorț, comunicare, iertare și renaștere am discutat cu Angela Stafii.

„Un divorț vine pe neprins de veste. Căsătoria este un contract de scurtă durată. Divorțul este o mică moarte, iar moartea vine fără să știm când, fără să întrebe. În multe cazuri el este ireversibil, inevitabil. Am aplicat toate metodele posibile, dar nu a mers… trebuie să-ți aduni curajul și să pleci, mai ales dacă e vorba despre violență în familie.

Trebuie să încercăm să lucrăm mult asupra noastră, pentru că de multe ori oamenii divorțează chiar dacă se iubesc, or iubirea uneori nu e suficientă ca să țină o relație, mai e nevoie de compromisuri, de cedări… Nu vom păstra o căsnicie pentru copii, nu facem acest compromis. Chiar dacă avem impresia că salvăm căsnicia pentru copii, nu vom face decât să îi traumatizăm. Copiii simt ce face părintele și ce simte. Noi nu vrem să le arătăm, dar ei simt. E o lașitate să zici că stai pentru copiii pe care îi ai cu acest om, NU – noi stăm pentru frică cu acest om.

Vezi și: Consilierul de dezvoltare personală, Angela Stafii: „Uneori nu ne ajunge o viață ca să ne vindecăm rănile”

Uneori oamenii divorțează din prostie:

fie sunt probleme de comunicare care pot fi lesne rezolvate;

Fie sunt probleme de compatibilitate, care pot fi rezolvate prin compromisuri;

fie sunt probleme de orgolii, și acolo e și mai grav…

Însă divorțul intervine atunci când cei doi devin străini și tu poți fi divorțat și să fii în aceeași casă și nici măcar să nu înțelegi că ai divorțat.

Copiii trebuie să știe foarte clar că și mama și tata îl iubesc. Nu trebuie să simtă vina pentru această ruptură. Putem să trecem împreună cu ei peste asta prin comunicare civilizată, prin validarea relațiilor de prietenie și de iubire care au fost. Copilul trebuie să știe că el s-a născut din dragoste. Dacă ne pasă de ei le suntem prezenți în viața lor. Îi putem spune despărțire, separare… însă imediat copilul simte un abandon, dacă nu-i explicăm de ce a plecat mama sau tata. El va rămâne cu acest complex. Rușine și frica părintelui nu vor proteja copilul. Apelați la un mediator, la un psiholog, nu vă traumatizați dublu.

Prietenii, cei adevărați, ne vor fi alături. Altora nu le pasă de noi… dacă le dăm drumul să plece celor care te condamnă, te judecă și să lăsăm loc pentru oamenii care ne vor aduce pozitiv.

Nu trebuie să ne mascăm, să arătăm fericiți pentru gura lumii. Să ne trăim doliul, ca orice deces. Să ne luăm timp ca să ne revenim, ca să fim triști, ca să ne doară, ca să ne lingem rănile… dar să nu ajungem în depresie, pentru că asta e boală.

Dacă nu avem cu cine vorbi, vă recomand să scrieți, să desenați, să vă puneți muzică și să dansați, să faceți sport ca să eliberați durerea din inimă, din piept. Ieși la marginea satului în pădure și strigă. E foarte util să scoți din tine această durere.

Violența, fizică sau psihică, nu trebuie iertată. Multe femei nu pot ierta înșelăciunea, calificând-o ca pe o trădare.

După fiecare „dez-amăgire” trebuie să ieșiți în societate, să comunicați, să flirtați, să ieșiți la un ceai, la teatru, la o expoziție. Atunci când realizezi că lumea nu se reduce la celălalt, multiplică-ți această dragoste. Avem nevoie de un pod după o relație eșuată. Este o relație de trecere, apoi va fi cea serioasă. Dacă ai ajuns la divorț, înseamnă că mai ai de lucru asupra ta, ca să nu duci într-o nouă relație aceleași „paternuri”, să nu faci aceleași greșeli. Traumele de familie se transmit din generație în generație. Dacă ai observat mai multe despărțiri în familia ta, trebuie să îți pui întrebări.

Iertarea nu este despre celălalt, ci despre tine. Te face să intri într-o altă relație ușoară și liberă. Am iertat, însă am ales să spun stop. Limita ta, a valorilor tale, a vieții tale trebuie setată corect. Pune-ți aceste întrebări!”, spune Angela Stafii.

Vezi și: Realizatoarele emisiunii „Optmart SRL”, luate la întrebări despre femei și bărbați, stereotipuri și mituri

Va urma o serie de alte povești despre lacrimi și fericire, video sau în scris. Și nu venim să încurajăm divorțul, ci să le ajutăm pe femei să fie fericite, să treacă peste o despărțire cu capul sus și demn.