N-o să vă mint, am cunoscut-o pe Adriana Borș chiar ieri, după ce i-am auzit vocea din coverul pentru piesa „Flashlight”, a lui Jessie J. Afară de asta, am descoperit o fată care muncește pe rupte la propria personalitate, iar deja de 8 ani, face acest lucru departe de casă, în SUA. Adriana este și basarabeanca cu job la Microsoft, o femeie care iubește să fotografieze, să trăiască fiecare clipă, fiind conștientă că alegerea de a emigra a fost, probabil cea mai bună decizie luată în viață. 

Dragă Adriana, cum a început relația dumneavoastră cu Statele Unite ale Americii? Ați regretat vreodată această mare decizie, pe care ați luat-o?

În primul rand, permiteți-mi să vă mulțumesc pentru atenția specială! Nu m-am așteptat la asemenea suport și încurăjari – apreciez mult.

Viața mea în America a început în August, 2007, aveam 17 ani. Asta a fost prima data când am plecat din țară. Prima dată când am zburat cu avionul. Și prima dată când am plecat de la părinți, în special atât de departe. Am venit pe viză de student, precum fusesem acceptată la universitate în California, în anul I. Parcă azi îmi aduc aminte emoțiile avute când am aterizat în aeroportul San Francisco – totul mi s-a părut străin, dar familiar în același timp. Un sentiment greu de explicat. Dar din acel moment am știut că aici vreau să-mi construiesc viața.

225447_10150194188642446_444493_n

Ca și pentru majoritatea, presupun, începutul nu mi-a fost ușor. Au fost multe șocuri culturale și multe încercări de caracter și credință. Au fost zile când tânjeam după familie încât simțeam durerea până la oase. Dar în același timp, îmi aminteam scopul pentru care am facut această decizie,  dar și potențialul pentru viitor.

Acum, opt ani mai târziu, privesc înapoi și de fiecare dată confirm faptul că dacă aș putea s-o fac din nou, aș face exact aceeași alegere. A fost o binecuvântare de la Dumnezeu să am așa oportunitate și pentru asta nu am decât să mulțumesc.

Tot acolo ați reușit să vă găsiți și sufletul pereche, sau ați emigrat deja ca și cuplu format, împreună cu soțul?

Cu Andrei ne-am cunoscut în anul 2013, aici în Seattle. Și anul trecut, în luna Iunie, am sărbătorit căsătoria noastră, împreună cu familia și cei mai apropiați prieteni!

10463057_10152526223332446_6328601222340880919_n

Sunteți un om care a făcut din muzică – cea mai mare slăbiciune a vieții. E un talent de la natură? Cum ați ajuns să cântați la karaoke, alături de Jessie J?

Într-adevăr, muzica e ceva fără de care nu-mi imaginez o viață plină, fericită – e un stil de viață până la urmă, dar și o chemare, într-un oarecare sens. Istoria acestui duet cu Jessie e chiar simpatică. Stăteam la un ceai pe sofa cu soțul meu, duminica trecută, și el îmi zice: „De ce nu faci un cover împreună cu Jessi la piesa „Flashlight”?” La care, inițial, am zâmbit și am zis „why?” (de ce?) [am râs]. El zice, „why not?” (de ce nu?) N-am gândit mult, mi-am luat telefonul, căștile și am mers în altă odaie. Peste câteva ore dupa ce am postat video-ul pe pagina mea Facebook, am fost surprinsă de multe mesaje frumoase și cuvinte calde. Și ele continuă până acum.

Talentul muzical pe care îl posedați a devenit și mai vizibil acum. Ați fi gata să renunțați la tot, pentru a vă promova în muzică?

E grea întrebarea, pentru că asta ar însemna să renunț la multe… Ar trebui să renunț la carieră cu Microsoft pe care o construiesc deja de trei ani; la studiile de Masterat, unde sunt la jumătate de cale spre absolvire… Dar totuși, dacă aș avea o oportunitate reală și resonabilă de a începe o carieră muzicală în mod serios, cred ca aș face sacrificiile necesare pentru a urma așa vis, în special pentru că soțul e cel mai mare fan al meu și m-ar susține în aceste decizii. (Ce-i drept, Masteratul l-aș face în paralel cu orice. La asta nu renunț.) Când spun „oportunitate responsabilă”, am în vedere că e foarte ușor să fii tentat de orice oferte în industria muzicală, în special în SUA. Competiția e mare, iar atunci când îți apare o șansă, cât de mică, puțini ar spune „nu”. Dar pentru mine nu contează popularitatea și faima, dacă acestea nu ma vor reprezenta pe mine și valorile mele. Nu vreau să cânt versuri care nu fac sens, să mă îmbrac în haine care nu mă reprezintă și să creez o imagine, un brand, care nu are nimic de a face cu cine sunt eu la rădăcini. Poate că sunt principii prea ambițioase, dar aceste principii m-au condus în viață până acum. Și dacă audiența mea va fi doar din câteva sute ori mii de oameni, eu voi ști că acești ascultători îmi sunt fideli și că mă apreciază ca și interpretă, dar și mai mult – că cineva care are ceva spus – prin cântec.

Cum s-a întâmplat, să vă îndrăgostiți de arta fotografică? Reușiți să vă continuați acest hobby chiar și cu o agendă foarte încărcată?

Întrebare frumoasă! Când eram studentă în California, am luat câteva cursuri de Photography în cadrul programului de studii și într-adevar e greu să nu te îndrăgostești de magia tehnologiilor de azi! Am investit în ceva echipament bun și am început să fac ședințe foto ca și hobby. După care, ocazional eram angajată să fotografiez nunți, evenimente speciale și ședințe foto de familie.
Aș vrea să spun că am timp pentru această pasiune astăzi, dar aș minți. Însă fratele meu, Adrian, a preluat această pasiune și a transformat-o în cariera sa. Acum, el e fotograful în familie!

De la artă și până la Business există o diferență vizibilă. De ce ați ales această specializare?

În domeniul meu de carieră – IT, Marketing, Management – e foarte important să ai cunoștințe de business. Specialitatea mea universitară a fost Communication Studies, in Multimedia Production (Comunicații și Studii multi-media). Acum însă, am decis să-mi extind specializarea prin programul de Masterat în Business și Administrare. Studiile ambele domenii, îmi dau mie, ca și profesionist, mai multă valoare în industria în care funcționez. Ce ține de artă, eu cred că una alteia nu-i încurcă. Chiar dacă într-o zi voi face doar muzica, cunoștințele de business niciodată nu mă vor încurca.

IMG_64861

Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, meseria pe care o aveți la Microsoft? Cum ați reușit să fiți aleasă din mulțime, la compania celui mai bogat om din lume?

Cariera mea cu Microsoft m-a ajutat să cresc nu doar ca și specialist în domeniu, dar ca și profesionist la nivel corporativ. Sunt sinceră, toată experiența și cunoștințele pe care le am acum, au fost zidite „piatră peste piatră”, câte o zi la rând și nopți petrecute în studii și cercetări. Ceea ce învățăm teoretic în colegii și universități, este departe de lumea reală, unde stresul este tangibil, responsabilitățile sunt mari, cafeaua se bea cu căldările și niciodată nu ajungi la apogeul cunoștințelor – întotdeauna ai ceva nou de învățat.

Nu știu cum am fost „aleasă”. Inițial, am avut un proiect de 6 luni, ca Technical Writer (Scriitor/Editor de manuale tehnice). Apoi am fost invitată la un interviu de contract pentru poziția de Project Manager. Am trecut bine interviul, de la care acum au trecut aproape trei ani și sunt foarte fericită cu echipa și Managerii pe care îi am. În general, aș vrea să încurajez toți tinerii care citesc aceste rânduri, că nu e nimic imposibil. Sunt o mărturie vie acestui fapt. N-am avut 10 la matematică și nici la informatică. Am avut curajul să cred că pot și că Dumnezeu o să mă ajute la fiecare pas. Am muncit mult și muncesc. Îmi scriu visele pe foaie. Îmi indrept gândurile spre posibilități frumoase. Fac câte un pas care mă duce mai aproape de ceea ce vreau, în fiecare zi, și așa i-aș încuraja pe toți.

1375049_10151979158687446_2072624250_n

 Ce le comunicați americanilor, ori de câte ori sunteți întrebată despre țara din care proveniți?

Cel mai des trebuie sa le explic ce este Moldova, unde este situată geografic și ce limbă vorbim – ca ei să aibă o idee corectă. Altfel, mulți confunda că Moldova e „Maldives”, cel puțin din experiența mea. Dacă mai întreabă ceva după asta, le spun cu ce mă mândresc cel mai mult – avem oameni buni la inimă; avem vin în beciuri; avem mămăligă și friptura (și aici e momentul cand începe o discuție de o oră, cu arata imagini despre mămăligă și friptură și costume naționale). Cam așa…

Timpul e cea mai importantă resursă de care dispunem în viață. Care e secretul managementului reușit?

Ah! Aici e întrebarea dureroasă. Se spune în popor că „Cizmarul mereu umblă fără cizme”, și cred că în mare parte e adevărat. Foarte des mă prind că reușesc mult mai bine să-mi organizez timpul și responsabilitățile la oficiu, decât în viața personală. Ș-apoi, dacă totul în viață se trăiește doar după calendar și liste „To Do”, te prinzi într-o rutină monotonă, în care chiar dacă se fac progrese, se și pierde bucuria de a trăi în moment, chiar poate spontan. Nu am un secret. Sunt principii generale, care mă ajută să duc un mod de viață echilibrat – mă trezesc devreme, îmi scriu planul zilei înainte să merg la culcare, timpul petrecut în ambuteiaj spre serviciu și înapoi îl folosesc cântând, ascultând cursuri audio și cărți audio. Dar cel mai important, învăț să spun „Nu” lucrurilor care nu iau prioritate în acel moment. Fac ceea ce trebuie, și-apoi ceea ce vreau. Nu-mi reușește să urmez aceste principii mereu, dar mereu încerc, din nou, din nou, și nu-mi permit să cedez.

Mult succes în tot ce faceți, Adriana!

11872677_10153665938452446_1858349926_n

Foto: Arhiva personală

Distribuie articolul: