În Săptămâna Mondială a Alăptării, proaspăt devenită mămică, Adela Poescu a venit cu o postare pe blog despre valoarea laptelui matern pentru viața bebelușilor.

Mi l-au adus în salon înfășurat într-un prosopel albastru. Nu trecuseră 40 de minute de când născusem. Eram încă amețită, teribil de obosită și tot ce îmi doream era să dorm. În clipa în care l-am văzut cuibărit în brațele mele, căci abia acum îl vedeam cu adevărat, am început să plâng și în același timp să scot, parcă cu alt glas, acela de mamă, cuvinte ce se făceau punte între noi doi. Inima mea, sufletul meu, dragostea mea, puiul meu. Însă puiului meu îi era atât de foame încât puțin îi păsa de emoția mamei lui. Doamne, ce moment! Urma să îmi alăptez copilul. Mă emoționez mai tare acum amintindu-mi, atunci eram amândoi purtați de instinct și nu era loc de romance. Deloc. Dragostea mea, sufletul meu, inima mea, puiul meu mic, cu ochii încă umflați și pielicică transparentă s-a înfipt hotărât cu gurița în sânul meu ,încât, în acel moment, am înțeles cu adevărat că de aici încolo am o singură responsabilitate: viață lui!

Treaba cu alăptarea, dragile mele, nu e deloc ușoară. Dacă despre naștere aveam deja o părere, o opțiune clară, în privință alăptării, vă spun sincer că nici nu m-am sinchisit să îmi fac una. Părea totul rezolvat de natură. Trebuia doar să fiu disponibilă pentru fiul meu în timp ce el mânca liniștit și mă privea în ochi cu dragoste. Atât. Știți scenele acelea din filme cu mama zâmbitoare, perfect coafată, fără cearcăne, ținând la piept un bebeluș cu ochi albaștri și părul blonduț cârlionțat, mâncând liniștit din sânul ferm al ei?

Ei bine, la noi nu a fost deloc așa. Cel puțin nu la început.

Imediat după naștere, poate și puțin înainte, apare colostrul. Practic, până se instalează lactația, adică în a treia sau a patra zi în cazurile fericite, aceste picături de colostru sunt suficiente pentru bebeluși, ei având încă rezerve de hrană din burtică.

La maternitate, împreună cu consultații în lactație prezenți, la fiecare trei ore încercam să îi predăm bebelușului prima lecție importantă din viață lui. Alăptarea.

Lui Alexandru nu i-a plăcut deloc sânul meu stâng. Pur și simplu. Cu dreptul nu avea nimic, dar nici nu prea știa ce să facă cu el. Îl molfăia în fel și chip, îl pupa, îl voia, îl dezmierda, dar habar nu avea cum să se „prinda” corect de el. Căci va spun din toată inimă, pe locul doi ca importantă după apariția lactației este să vă învățați puiul să se atașeze corect la sân.

O prindere greșită aduce prăpădul după ea. Dureri cumplite, refuzul vostru sistematic de a-l mai hrăni, și inevitabil încetarea lactației.

Revenind, bebe nu voia sânul stâng și basta. Fiecare masă mă frustra puțin câte puțin și începusem să cred că am eu o problemă, că nu voi fi o mamă bună pentru puiul meu.

Așadar, după doar două zile mă găseam în situația în care de la un sân nu voia să mănânce iar de la celălalt nu prea știa cum.

Minunea s-a întâmplat într-o dimineață pe la 4:00 atunci când asistenta mi l-a adus pe pici și mi-a propus să încercam o nouă poziție de alăptare, el pe spate și eu întinsă într-o parte. A insistat să folosesc un mamelon de silicon pe care îl refuzasem sistematic, dar pe care, din lipsă de speranța, acum mă hotărâsem să îl încerc.

Citește continuarea pe Adela Popescu.eu.