Invitata mea din această săptămână este actrița de la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Diana Decuseara, pe care o știți și din emisiunea „Ora de Ras”. Actrița ne-a povestit despre începuturile în teatru și salariul de 600 de lei, despre cum se pupă timiditatea cu actoria, dar și cum este să joci pe scenă știind că tatăl tău a suferit acum câteva minute un accident vascular.

A studiat pianul mulți ani și era sigură că va deveni pianistă, dar într-o zi când s-a lovit la propriu cu capul de un stâlp a avut o revelație și i s-a pus pata definitiv pe actorie. De atunci Diana nu își imaginează viața fără teatru, spectacole și noi roluri.

„Eu am prins acele timpuri când erau pe scenă mai mulți actori decât spectatori în sală.

Țin minte că jucam spectacolul „Ghetoul” și pe scenă erau 22 de actori, iar în sală 16 spectatori și era groaznic. Acum este cu totul altfel. Îmi place când se deschid culisele și văd sala arhiplină și observ de multe ori aceleași fețe.

Atunci (când era sala goală) mă întrebam dacă merită să mai faci meseria asta, dacă mai are nevoie cineva de teatru. Atunci apeși acest buton despre care te-au învățat profesorii la școală și îți faci meseria.

Nu mai știu cum am dus la bun sfârșit acel spectacol…

Am avut un moment când mi-a fost foarte complicat. În timpul spectacolului m-a sunat o mătușă și mi-a spus că tatăl meu suferise un microinsult (n.r. accident vascular). Mama era în sală și nu știa nimic. Nu mai știu cum am găsit pe cineva să o ridice pe mama din sală și ea a plecat de urgență acasă. Nu mai țin minte dacă am mai spus replicile și nu mai știu cum am dus la bun sfârșit acel spectacol.

Eu am fost mereu timidă și lupt cu asta…

Eu am fost mereu timidă, cred că și acum sunt și întotdeauna lupt cu asta, dar eu nu cred că un actor trebuie să fie mereu în centrul atenției. Eu cred că un actor trebuie să aibă o lume interioară bogată. Această meserie se mănâncă și cu ceva nebunie pe care trebuie să o declanșezi în scenă nu neapărat în viața de zi cu zi. Eu cred că tocmai acei oameni, care sunt deosebiți în scenă în viața de zi cu zi sunt de culoare gri.

E mai ușor să îl faci pe om să plângă decât să râdă.

Nu o să mă crezi, dar eu întotdeauna am avut complexul comediei. Cred că e mai ușor să îl faci pe om să plângă decât să râdă. Trebuie să faci umor de calitate și nu așa ușurel… Mie îmi place să fiu provocată și îmi place atunci când regizorul vede în mine altceva decât oferă fizicul meu.

Cu fiecare dintre rolurile mele avem un pact pe viață. Toate mi s-au dat greu și cu toate până la urmă m-am împăcat. 

În spectacolul „Shakespeare pentru Ana” eu joc rolul unei deținute. O deținută de la Rusca, se numește Ana. Am cunoscut-o, am îmbrățișat-o, am fost la ea acasă i-am cunoscut fiica. Da, este un om care a săvârșit o oroare în viață, dar a trebuit să o înțeleg și să îi găsesc acea lumină.

Urmărește interviul pentru a vedea ce provocări deosebite i-am pregătit actriței. 

Bilete la Teatrul Național „Mihai Eminescu” găsești pe TNME.md

Vezi și: Alexandru Pleșca, despre teatru, film, Oscar și cum a reușit singur să slăbească de la 106 kg, la 73 de kg (Video)

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: