Pe Viorel Cozma îl remarcați cu ușurință dacă mergeți la spectacolele teatrului Geneza Art. Acolo își trăiește rolurile trecătoare, că pe cel permanent îl ține aproape de inima sa și a familiei sale: soția Zina și cei doi băieți ai lor. L-am descusut să aflu cum a ajuns în teatru și de ce a rămas acolo, de ce a rămas și a doua oară și care este secretul succesului adevărat în acest domeniu. 

Viorel, cum ai descoperit lumea teatrului și cum te-a atras ea pe tine?

– Mai simplu nici că se putea. Am descoperit-o în anul 2008, când am venit la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Până atunci nu știam nimic despre teatru. La noi în sat rareori își făceau apariția artiști sau spectacole, iată de ce eu nici măcar nu eram curios să aflu cum e viața de actor. Gustul de a fi actor l-am simțit prin clasa a X-a, atunci când profesoara de limba română m-a provocat să joc rolul profesorului Horia Holban din ”Clopotnița” scrisă de Ion Druță. Atunci toți mi-au pus ștampilă: ”Tu vei fi actor”. Așa și a fost. După liceu, mi-am luat diploma, ghiozdanul și m-am pornit la Chișinău. De atunci viza mea de reședință este aici!

De ce sau grație la ce ai rămas în acest domeniu?

– În anii de studenție am colaborat cu multe teatre din Chișinău. Îmi plăcea cred „ACTOR MARE”, ca mai târziu înțeleg actori mici nu existăDupă absolvire am activat 5 ani într-un teatru din capitală, însă nu simțeam cresc sau  dezvolt ca și profesionist în domeniu. Ca orice om, vrei provocări și roluri care să-ți depășească așteptările despre tine. Atunci când doream rup de scenă, să renunț și să iau o altă cale, am fost primit în echipa Teatrului Geneza Art.

Aici e altceva, aici muncești asupra ta și ai unde crește – am simțit asta din prima! 

Ce rol ai visat mereu să joci? Ce rol mai visezi să ai?

Eu sunt prea realist visez la roluri mari, mi-e frică vreau ceva și nu se realizeze. Mai bine vină lucrurile sau rolurile de la sine. Trebuie recunosc atunci când eram student visam mai des. Probabil anii sau societatea în care trăim ne face avem un spirit mai practic.

Ia spune-ne, cum e lumea asta a teatrului la noi? Se reușește “trăiești din teatru ?

– TeatruL la noi continuă educe, dar uneori actorii nu știu să se prețuiască și se valorifice. Teatrul este o experiență bună de a te cunoaște și de a fi diferit, chiar dacă ești același OM. Am avut și experiențe mai puțin frumoase în această lume… dar toate sunt lecții! Important  acum mă simt bine unde sunt, iar Teatrul Geneza Art este o platformă bună de a ne depăși pe noi înșine. Probabil scena de aici mi-a deschis alte orizonturi și am început privesc scena în general și publicul cu alți ochi.

Dacă poți trăi din teatru?

Cred poți trăi din orice profesie, depinde cum te dedici și cum îți găsești nișa ta. Nimic nu este imposibil. Vorba ceea „E bine acolo unde nu ești tu!”

Hai atunci să ne spui cum vezi tu dezvoltarea domeniului, ce nou crezi trebuie adus sau vezi se face cu succes?

– Întotdeauna este loc de mai bine, dar simt mergem în pas cu timpul. Ușor, ușor ne modernizăm, ne europenizăm… Nu știu dacă e nou sau nu, dar ar fi bine fiecare facă ceea ce simte și acolo unde vrea. Eu sunt actor și mereu las pe mâinile regizorului. Știu Daniela Burlaca este un specialist deosebit și ne va pune într-o lumină bună. Este important să crezi în tine, dar și în regizor, și în colegi. Atunci este echipă, atunci este și succes!

De cealaltă parte, ce lipsește teatrului moldovenesc, ce nu-i ajunge poate?

– Cred nu ajunge îndrăzneală

Dacă am fi mai curajoși și am ieși dincolo de culise, am sparge niște tipare, actorul ar fi altfel valorificat. Totuși sec. XXI este unul hiper-modern, dacă pot spune așa, iar noi nu trebuie ne repetăm, nu avem dreptul. Un big Like pentru regizorii buni!

Întrebarea mea tradițională, spre final, e cum te vezi peste 10 ani? Ce aștepți de la viața?

– Trăiesc cu prezentul! Așteptările mele se limitează la roluri bune și spectator înțelegător. Important familia să-mi fie sănătoasă, în rest toate sunt detalii!

Apropo de familie, ce dorințe ai pe plan personal, familial?

– Acasă întotdeauna așteaptă o Zână și doi băieți, asta rămâne cel mai prețios!!! Vreau călătorim mai mult și ne oprim în țara care ne place!

Foto: Victoria Tihonova