Dacă nu îl cunoști pe Dan Melnic îți putem aminti de unul dintre puținii actori de la noi care a îndrăznit să îl parodieze pe comunistul Vladimir Voronin și i-a reușit foarte bine. Actorul Teatrului Național „Eugene Ionesco”, Dan a fost provocat de echipa EA.md la un interogatoriu despre femei. Toate secretele, în materialul de mai jos ;)

Femeia pentru mine este… om, de obicei un pic altfel decât bărbatul.

Nu am înțeles niciodată de ce femeilor le place shopingul atât de mult sau de se machiază, spre exemplu (râde).

Prima femeie din viața mea a apărut fără să vreau… ştiu şi data, pe 26 noiembrie 1990 – e Mama!

Dan Melnic

Ador să admir la o femeie fizicul, mirosul parfumului şi sânii – recunosc, altfel: simplitatea, drăgălaşenia, voia bună, naturaleţea, fâţâiala şi alintatul dar cu măsură…

Când spun femeie, în minte îmi apare culoarea neagră – nu mă înjurați, e preferata mea! Dar de fapt văd galben… știți voi de la ce.

Dan Melnic

Pentru a mă cuceri o femeie ar trebui să aibă înălţimea de maxim 1,55 m, să cânte la vioară, tatăl ei să aibă mustață şi să-i placă obligatoriu fotbalul şi berea.

Aş putea să joc rolul unei femei pentru că ai ce juca (râde)… Dar, din alt punct de vedere nu aş mai vrea, pentru că am jucat deja câteva. Deprindeam nişte gesturi şi în felul meu de a fi, iar apoi riscam să nu fiu înţeles corect…

Dan melnic

În toate vieţile anterioare cât şi în cele viitoare, am fost şi o să fiu mereu bărbat… Cum fără xbox, fotbal, bere și fete? Doamne, te rog, ai grijă!

Mama m-a îndrumat mereu şi mi-a dat sfaturi pe multe domenii: să nu fiu rău, să nu mă răzbun, să fiu calm şi să nu îmi arăt niciodată nervii în public… Există și alte căi de rezolvare, mai bune (zâmbește). Uneori aş vrea să mă întorc în timp şi să şterg cu buretele câteva reacții mai nervoase, însă deja unele mă reprezintă cred. Aşa că nu mă enervaţi! (râde)

Am avut parte mereu de profesoare bune, la toate nivelele de studii. Cred că pe fiecare i-a marcat prima învăţătoare. Eu, spre exemplu, mă temeam că dacă iau nota 2 o să mă dezbrace în buca goală în faţa clasei. N-a fost nimeni dezbrăcat, dar era motivant să nu iau 2 (râde). Apoi la liceu, mi-a dat voie să dezvolt anume ce îmi place…

Cel mai mult m-a marcat una dintre profesoarele mele de la facultate. Intrasem la facultatea de Teatru, aici la Chişinău, însă visul meu cel mare era să ajung student la arte la Bucureşti. Ea a fost acea care m-a convins să rămân la Chişinău. A spus de multe ori lucrurilor pe nume, chiar dacă nu-mi plăcea. Îmi citea intenţiile de multe ori, deşi mie nu-mi plăcea să recunosc. O femeie puternică de la care am învăţat, fără să vreau practic, lucruri preţioase. M-am schimbat mult în facultate…

 

Foto: Ellene Photography