„Să mai fie şi un lup mâncat de-o oaie!”, zise cu năduf odată o vecină în etate când femeile din bloc povesteau despre un bărbat din Rezina pe care, când venea beat, soţia îl bătea şi el se salva cu fuga, uneori doar în ciorapi şi îmbrăcat subţire pe timp de iarnă. Deşi, mai ales în ultimul timp, se vorbeşte şi se scrie mult despre violenţa în familie, majoritatea absolută a cazurilor se referă la femei şi copii victime, iar istorii cu bărbaţi terorizaţi de soţii şi întâmpinaţi cu melesteul în prag întâlnim doar în caricaturi şi satire. Dacă autorii acestora din urmă sunt în temei bărbaţi, să fie aceasta oare o modalitate de a-şi exterioriza sentimentele de frustrare vizavi de violenţa domestică faţă de ei? Am vrut să aflu nişte istorii din prime surse, în ce cazuri se percep bărbaţii victime ale violenţei domestice şi cum rezolvă problema, dar nici un bărbat din cei pe care i-am abordat nu a dorit „să se plângă în presă” că este abuzat de soţie în vreun fel – îmi spuneau doar cu bravadă că se mai ceartă, dar o pune el la punct, că-i bărbat!

Nu am găsit nici studii sau statistici oficiale care să vorbească despre violenţa domestică faţă de bărbaţi la nivel de republică şi, cu atât mai mult, la nivel local, fenomen care cu siguranţă există, deşi se consideră că în proporţii incomparabil mai mici decât violenţa faţă de femei sau copii, care e declarată în temei atunci când este o violenţă fizică ori sexuală.
Atunci am decis să intru pe un site de socializare şi să-mi întreb prietenii ce cred despre subiect şi dacă s-au ciocnit cu această problemă în viaţa de zi cu zi. Poate pentru că spaţiul virtual e mai liber, iar faptul că te poţi ascunde în spatele ecranului propriului calculator ajută la dezlegarea limbii, dar am primit mesaje (deseori însoţite de rugămintea de a ţine numele anonim) în care am descoperit adevărate istorii de viaţă.

Victor Ciobanu, blogger, crede că cea mai des aplicată formă a violenţei împotriva bărbatului este cea psihologică, „atunci când soţia îşi „f…ă” bărbatul că nu e bun de nimic, nu aduce bani, nu munceşte etc. Deseori aceasta trezeşte şi reacţii adverse, astfel încât, întro zi, bărbatului îi plesneşte răbdarea şi o pocneşte. Deşi nu am fost martor la cazuri grave, pot să spun că anumite forme de violenţă pot fi întâlnite câteodată în fiecare familie. De exemplu, uneori mama mea îl mai „mănâncă” pe tata”.
Victor are dreptate, iar scandalurile permanente, interdicţiile, aduc daune morale la fel de greu de suportat/vindecat ca şi daunele provocate de suferinţe fizice.

Timofei, cu domiciliul în raionul Şoldăneşti, zice: „Mă doare inima că soţia îmi interzice să invit, măcar la ziua mea de naştere, şi pe mama mea, fraţii şi surorile, pentru că aceştia la început au fost împotrivă să o iau în căsătorie. Nici vorbă să-i ajut cu ceva! Acum aş vrea ca ei să vadă ce soţie harnică şi gospodină mi-am luat. Ne întâlnim doar cu rudele ei”.

Natalia Mogîldea, studentă, adaugă: „Eu, de asemenea, cred că violenţa femeii împotriva bărbatului, în cele mai dese cazuri, se manifestă prin cerinţe. Am întâlnit asemenea cazuri, îndeosebi în mediul rural, unde mulţi dintre bărbaţi nu sunt destul de responsabili ca să întreţină o familie. Se iau cu paharul, cu prietenii, vecinii şi uită de familie. Femeia sigur că este nemulţumită. Mai poate apărea şi o altă problemă – adulterul. Bărbatul s-ar gândi că nu este respectat de soţia lui, iar cerinţele femeii sunt prea mari şi atunci ar găsi pe cineva care să-l accepte aşa cum este”.

Aceasta s-a şi întămplat cu unul dintre bărbaţii care mi-au răspuns printr-un mesaj privat. Ion Bâtcă (numele a fost schimbat – n.r.) ne povesteşte că nu a avut norocul de o soţie înţelegătoare. „Mi-a căzut o soţie rea de gură şi mă rodea, nimic nu-i plăcea, îmi demonstra la tot pasul că sunt de nimic! Trebuia să mă simt dator că m-a fericit măritându-se cu mine şi vinovat că trăim modest. Totuşi, când m-am dus în Italia la lucru, îmi era dor de ea, de viaţa de familie, îi trimiteam bani să se bucure şi să mă aştepte. Dar ochii care nu se văd se uită. Am întâlnit o femeie care mă preţuieşte, dacă ceva nu-i place, nu face scandal, dar zice hai să discutăm despre asta, că eu nu înţeleg. Uneori, văd că nu e de acord, dar tace şi rabdă. Pe urmă revine la temă şi cad eu de acord cu ea. I-am scris soţiei: fă ce vrei, că eu nu mă mai întorc. Copiii sunt maturi, le trimit bani.”, ni se destăinuie Ion.

Deşi violenţa nu este numaidecât principala cauză, adulterul comis de bărbaţii aflaţi la muncă peste hotare este deseori justificat prin acţiunile soţiei. „M-am căsătorit din dragoste, soţiei nu i-a dat mă-sa zestre, dar mi-a spus: amu îmbrac-o, că-i a ta. Şi când ne întâlneam tot bătea şaua să priceapă măgarul, că i-ar cumpăra lui fiică-sa haine noi, dar de unde din pensia ei; că cealaltă fiică şi-a luat AUDI, iar eu nu sunt în stare să mă învârtesc… A mea tot mă pilea continuu, că nu i-am zis niciodată: hai să-ţi mai cumperi ceva de îmbrăcat, cum crede ea că ar trebui să zică un bărbat. M-am dus peste hotare, acolo am văzut femei şi mai frumoase, care-s bucuroase să aibă bărbat şi nu vacă de muls”, povesteşte Mihai, care de 5 ani se află la muncă în Rusia.
Am primit şi răspunsuri de la femei care justificau, în unele cazuri, violenţa verbală. Mi-au spus că, dacă cicăleala, cerinţele şi unele presiuni ajută bărbatul să crească, să-şi construiască o carieră, să termine studiile, atunci scopul scuză mijloacele.

Motivul din cauza căruia violenţa domestică împotriva bărbaţilor nu primeşte atenţia cuvenită este faptul că înşişi bărbaţii preferă să tacă despre aceasta. „Să fii abuzat de o femeie este o ruşine mare”, zice Victor. Un alt blogger, Andrei Fornea este de acord: „Unica explicaţie care ar fi, e că e bărbat totuşi şi ar fi „nebărbăteşte” să se plângă cuiva, indiferent dacă l-a bătut, înjosit sau denigrat. Cred că mândria masculină e prea mare pentru aşa ceva”.

Deşi, până de curând, s-a presupus că femeia este cel mai adesea victima violenţei în familie, în urma unor cercetări s-a descoperit că, de fapt, numărul bărbaţilor agresaţi este destul de mare. Experţii care cercetează această problemă sunt de acord că violenţa este un fenomen larg raspândit, mult mai raspândit decât arată sondajele. Cât priveşte bărbaţii-victime, în cele mai multe cazuri, prejudiciul provocat de violenţa fizică este mai mic decât cel provocat de violenţa psihologică şi emoţională. Pentru mulţi bărbaţi, să fii numit laş, impotent sau muiere are un impact mult mai mare, uneori cu sechele pe toată viaţa, decât o palmă peste faţă. O cunoştinţă mi se plângea că, de câte ori se întâlnesc cu prietenii sau rudele, soţia sa povesteşte râzând despre toate insuccesele şi ratările sale (ale soţului) şi că el se simte frustrat, înjosit, denigrat, deoarece crede că astfel apare în ochii celorlalţi doar ca un ghinionist şi bun la nimic.
Ne-a luat mulţi ani pentru a încuraja femeile să raporteze violenţa domestică. Acum a venit rândul să întoarcem privirea şi spre „lup”.

Casetă
Violenţa este un fenomen de amploare pentru Republica Moldova, cel mai des fiind afectaţi femeile şi copiii. Cu toate acestea, este greşit să credem că victime ale violenţei în familie sunt doar femeile. Deşi nu există studii care să confirme aceste date, unele evaluări independente estimează că bărbaţii sunt victime ale violenţei în familie în aproape 5% din cazuri.

***

Fenomenul violenţei este descris în Legea Nr. 45 „Cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie”, care a fost adoptată de Parlamentul Republicii Moldova şi a intrat în vigoare în luna septembrie 2008. Violenţa în familie se referă la acţiunile cu bună ştiinţă ale unor membri ai familiei împotriva altor membri, inclusiv împotriva copiilor, prin care se aduce o daună fizică sau morală. Legea acoperă persoanele aflate în relaţii de căsătorie, de divorţ, concubinaj, tutelă şi curatelă etc. Există şase forme de violenţă, menţionate în lege. Acestea sunt: violenţă fizică, sexuală, psihologică, spirituală şi economică.

Distribuie articolul: