Valentina Uzun decis să își lanseze propria afacere când avea doar 23 de ani și, deși avea studii în domeniul jurnalismului, a ales o altă cale de dezvoltare. În 1997 a investit toți banii pe care îi avea (240 de dolari) într-un chioșc cu produse alimentare în satul Cazaclia. În 20 de ani și-a transformat startup-ul rural într-o companie de distribuție, care livrează produse alimentare prin întreaga Moldovă. Pe lângă asta, a pornit producerea untului de arahide, a deschis trei restaurante prin franchising și nu are de gând să se oprească aici.

Despre eșecurile care i-au marcat activitatea de antreprenor, Valentina Uzun, CEO și fondatoare „Azamet” a relatat la Fuckup Night, un eveniment care se desfășoară la nivel mondial și unde antreprenorii vorbesc despre eșecurile lor profesionale sau de afaceri într-un mod reverențios și sincer.

Prima din sat care a urcat la volan și a purtat pantaloni

„În perioada în care am decis să îmi inițiez propria afacere, m-am confruntat cu numeroase împotriviri, în primul rând din partea familiei, celor apropiați și a prietenilor, pentru că inițiativa mea ieșea cumva din tiparele acelor vremuri: o femeie să se lanseze și să gestioneze o afacere. Cu toate acestea, toți din sat, se obișnuiseră cumva cu ideea că eu am fost acea care prima a urcat la volan, prima a îmbrăcat pantalonii, în ciuda stereotipurilor sociale din acele timpuri. Soacra mea, o perioadă îndelungată nu putea accepta acest lucru, îi era rușine pentru o astfel de noră.

Când mă gândesc la business, primul lucru pe care mi-l amintesc este imnul lunetiștilor americani – „Cea mai bună zi, a fost ieri”. Acest citat a fost mereu actual pentru orice tânăr întreprinzător. De foarte multe ori, auzim istorii despre eroi, despre oameni de succes, care au reușit să obțină ceva, dar foarte puțini dintre noi se gândesc la cât de mult au avut de pierdut acești oameni, fie că e vorba despre resurse materiale, fie de echilibrul în viață și armonia în familie. În acest fel e corect să vorbim nu doar despre succesele noastre, dar și despre eșecurile pe care le-am avut și care ne-au ajutat să devenim mai buni.”

Business-ul are și altă față decât o vede lumea din exterior

„La momentul actual, afacerea mea este alcătuită din trei companii, care se ocupă cu absolut diferite domenii de activitate și acestea sunt: o rețea de restaurante în baza unui franchising corporațional, avem o compania de distribuire a produselor de cofetărie, cu care suntem în top 3 pe piața autohtonă și o companie de producere, din care 90 % din produse le exportăm. Afacerile într-adevăr sunt foarte diverse și mulți mă întreabă cum le reușesc pe toate, cum fac față încercărilor. Sincer vorbind, business-ul are și alt aspect decât cel pozitiv pe care-l văd ce din exterior.

Lipsa unei strategii bine definite, a unei focalizări pe ceva concret, de cele mai multe ori, nu duce la nimic bun. Am avut perioade în experiența mea, când am pierdut foarte mulți bani, timp, nervi și resurse umane din cauza că nu mă puteam concentra pe ceva concret. O caracteristică pentru antreprenori ai fi faptul că noi știm să ne deosebim prin multitudinea de idei pe care le avem, inspirația și planurile care ne copleșesc.”

Ce să faci când rămâi cu un depozit plin de aluminiu de cam 100 000 de dolari

„În anul 2008, am avut un grup de persoane care lucrau la compania de distribuire a produselor, am avut o frizerie, o rețea de magazine, primul restaurant, companie care se ocupa cu televiziunea prin cablu, dar mi se părea că toate aceste lucruri nu sunt destul de interesante, de aceea eu am ținut să îmi realizez o altă idee. Atunci am început să mă ocup cu importul și distribuirea produselor din aluminiu.

Eu veneam cu investiția și ideile, dar din motiv că la capitolul comunicare și dialogări cu partenerii nu eram prea bună, am angajat persoană care se ocupa de acest lucru. Peste un an, specialistul a plecat și au luat tot colectivul împreună cu el, iar eu am rămas cu un depozit plin de marfă nerealizată în valoare de 100.000 dolari și cu responsabilitatea față de investitori, de bănci, creditori și fabrică. Am fost nevoiți să redirecționăm toată marfa din depozit, pentru că altceva cu ea nu puteam face, erau doar produse din plastic și aluminiu. Condiția era clară: cu cât mai repede închidem afacerea, cu atât mai puțini bani avem de pierdut. În cele din urmă, acest eșec s-a remarcat prin faptul că mi-a fost mai scump să închid această afacere, decât să o inițiez și să o gestionez”, recunoaște Valentina Uzun.

Autor: Daniela Pascari

FOTO: Fuckup Night Chișinău via Facebook

Distribuie articolul: