Nicoleta Sergentu, autoarea proiectului „Cuconada Mireselor”, a decis să ne arate cea mai mare comoară pe care o are: părinții și bunicii. Dar s-a oprit cu predilecție la bunica Elena, cea de la care a învățat multe secrete, în „fusta căreia a crescut” – precum spune chiar ea, și de la care a învățat cum se manifestă adevărata dragoste, cea care e puternică și peste ani.

„Sunt foarte mândră s-o am alături pe bunica Elena. Cum zice și ea, eu sunt al patrulea copil al ei. Îmi aduc aminte că toată copilăria mă țineam de fusta ei și mergeam oriunde se ducea ea.

Îmi plăcea să fiu bolnavă pentru că îmi îndeplinea orice capriciu și eu profitam la maxim de asta; uneori mai și simulam ca să mă bucure cu delicii făcute doar pentru mine.

În momentele când făceam boroboațe și nimeream în tot felul de peripeții, mi se făcea inima cât un purice că mă gândeam ce mă așteaptă acasă, dar ea mă întâmpina plină de calm, mă hrănea și după îmi zicea să-i spun ce s-a întâmplat. Eu chiar nu puteam să înțeleg de ce e așa calmă, dar înțelepciunea bunicii nu are margini.

Am învățat de la bunica să iert. Chiar dacă e foarte greu, dar iertarea ne face bine în primul rând nouă, pentru că scăpăm de acel nod în gât și de starea urâtă. Ne eliberează de negativul care tare mai dăunează.

Îmi plăcea să urmăresc relația ei cu bunelul. Erau așa drăguți și haioși. După vreo ceartă, bunicul meu o tot dădea pe giugiuleli ca s-o înbuneze, iar ea, ca o femeie înțeleaptă, nu-l lăsa fără mâncare, îi pregătea ce dorea el.

De la ea am moștenit dragostea față de valorile naționale. E o înflăcărată promotoare a patrimoniului nostru național. Îi place să  vorbească românește corect și are grijă să-i corecteze mereu pe toți, așa că foarte greu se abține când noi uneori mai facem calchieri și vorbim cu rusisme.

E un adevărat patriot. Nu a scăpat niciun miting din tinerețe și până acum și tare își dorește o Moldovă sănătoasă, curată, apreciată la justa valoare. Mai speră, în fiecare campanie electorală, că va câștiga omul care poate aduce Moldova la un alt nivel, european. Ea încă speră…

Plăcintele bunicii și vinul bunicului întâmpină pe oricine în casa lor. Transmit tot amalgamul de emoții, tradiții și ospitalitate. Un gust de îți lasă gura apă, dar care ascunde multă istorie în spatele lor.”

Distribuie articolul: