La marginea sectorului Buiucani, într-o casă bătrânească strâmtă, cu podul lăsat și fără bloc sanitar, trăiește Irina Ceban, o mămică singură și doi băieți ai săi. Până la toate încercările sorții, femeia avea o viață obișnuită: a învățat de cusătoreasă, iar după școala profesională s-a căsătorit și a născut primul băiat – Ionel. Au urmat ani grei în care Irina mai mult a supraviețuit decât a trăit. Urmăriți povestea ei în reportajul de mai sus.

„Din păcate, soțul a început a bea. Trăiam cu socrii și tensiunea era mare, toți erau gloată deasupra mea. Am văzut că nu fac față, am luat copilul și am trecut la părinți acasă”, povestește Irina cu voce stinsă.

Peste o perioadă, femeia a crezut că și-a găsit a doua jumătate, însă nici a doua relație, din care s-a născut Iurie, nu a fost fericită.

„Timp de patru ani de zile mă bătea, mă insulta, mă numea cu cuvinte urâte. Am născut al doilea băiețel, dar s-a născut cu dizabilități. El (n.r. – partenerul) m-a învinuit „îmi faci copilul invalid, mi-l faci bolnav”, își aduce aminte femeia.

Cu doi copii mici, dintre care unul cu paralizie cerebrală severă, Irina a plecat din relația toxică la mama sa. Acolo însă nu a întâlnit înțelegere.

„Ea mă învinuia permanent că trebuia să rămân, să rabd, „ți-ai luat o familie, trebuia să rabzi așa cum este””, recunoaște Irina.

Pentru a evita conflictele, Irina a decis să se mute la casa bunicilor săi, acum deja mai mult o cocioabă decât o casă. Aici nu are o bucătărie și nici baie, iar soba și-a construit-o după ce a adunat bani luni întregi.

„Aici, în mijlocul casei, punem un lighenaș, facem cald în casă, îl spăl pe primul, apoi pe al doilea și la urmă mă spăl și eu”, explică ea.

Mezinul Irinei, Iurie, nu poate vorbi și nici merge. Copilul e dependent de medicamente care costă o avere pentru mama lui, iar unele dintre ele nici nu sunt de găsit în Moldova.

„Stând acasă cu el, eu lucrez la Direcția Municipală Protecția Copilului, îngrijesc de el, mă duc la centre de reabilitare, spital. Medicamentele le luăm din salariul meu de 1700, pensia lui alimentară e de 500 de lei”, ne spune femeia.

Povestea Irinei nu a lăsat indiferentă echipa Farmaciei Familiei. Prin campania „Omenie-n sărăcie”, familia Ceban primit în dar o masă, o canapea și un pat, un dulap, încălțăminte și haine de iarnă, produse alimentare și de igienă. Adevărata surpriză a fost o mașină de cusut pentru Irina, cadou care a lăsat-o fără cuvinte.

Campania „Omenie-n sărăcie”, desfășurată de rețeaua Farmacia Familiei, va avea loc și în alte regiuni ale țării.

 

Distribuie articolul: